Într-o analiză de excepție, economistul Loretta Napoleoni disecă aproape chirurgical „planurile” celor doi lideri din Coreea de Nord, respectiv Coreea de Sud

„În prezent, când mass-media acordă o atenție deosebită problemei armelor nucleare, analiza economică ne ajută fără îndoială să înțelegem ce anume se ascunde în spatele atitudinii îngăduitoare a lui Kim Jong Un față de Statele Unite ale Americii și Coreea de Sud. Aspectele economice nu sunt doar factorul hotărâtor al ofensivei de imagine lansate de dictatorul nord-coreean asupra vechilor săi dușmani, ci îl și determină pe președintele sud-coreean, Moon Jae, să negocieze mai departe cu dl Kim”, apreciază Napoleoni.

 

Sancțiunile economice impuse de SUA

 

„Atât Coreea de Nord, cât și Coreea de Sud sunt pregătite să profite de pe urma unei strânse cooperări economice, a unui parteneriat care ar restabili, cel puțin din punct de vedere comercial, unitatea în peninsula coreeană. Principalul obstacol îl constituie sancțiunile economice, o serie întreagă de interdicții comerciale impuse de Statele Unite ale Americii cu scopul de a paraliza economia nord-coreeană. De fapt, ele vizează exportul celor trei mărfuri care reprezintă principala sursă de venit a Coreei de Nord – cărbunele, fructele de mare și confecțiile – precum și importul unei game largi de produse”, continuă reputata economistă italiană.

 

„În prezent, cel mai important partener comercial al Coreei de Nord este China, nu Coreea de Sud. Autoritățile de la Seul pun la cale însă o alianță economică cu nord-coreenii care ar putea afecta poziția dominantă a Chinei. Președintele Moon a discutat cu dl Kim despre câteva proiecte economice comune, cum ar fi cele privind realizarea a trei «centuri»: una energetică, menită să transmită curent electric din sud în nord; una industrială, logistică și de transport, care va presupune construirea unei linii de cale ferată între Coreea de Sud, pe de o parte, și portul Nampo și orașul Sinuiju din Coreea de Nord, pe de altă parte; în fine, o centură ecoturistică, menită să permită reluarea curselor cu autobuzul spre muntele Kumgang din nord, aflat la mică distanță de zona demilitarizată”, menționează Napoleoni.

 

Dezvoltarea piețelor neoficiale

 

„Toate aceste inițiative s-ar bucura de un mare succes datorită faptului că economia nord-coreeană este pregătită pentru o liberalizare asemănătoare celei promovate de Deng Xiaoping în China anilor 1980. Începând cu sfârșitul anilor 1990, când statul n-a mai putut asigura aprovizionarea cu alimente a populației, conducerea nord-coreeană a încurajat dezvoltarea piețelor neoficiale, oamenii putând cumpăra și vinde produse agricole pentru a se hrăni”, consideră Loretta Napoleoni.

„De-a lungul anilor, în jurul acestor piețe a apărut și a prosperat o economie de piață paralelă. Deși nu sunt legalizate, ele sunt tolerate. Astăzi, oamenii pot să-și completeze salariul primit de la stat cu venitul obținut din activități desfășurate pe piețele neoficiale. Membrilor cooperativelor agricole li se permite să vândă ceea ce produc peste cota impusă de stat. Ei au, de asemenea, posibilitatea de a dispune de acest venit, investind mai departe în agricultură banii câștigați sau băgându-i, pur și simplu, în buzunar”, notează Napoleoni.

 

Dolarizarea economiei

 

„Începând cu 2011, când a venit la putere, Kim a încurajat marketizarea și dolarizarea economiei cu scopul de a evita crizele majore și creșterea inflației. Moneda țării, wonul, a fost lăsată să pună în umbră dolarul american pe piața neagră; de fapt, stabilitatea cursului de schimb a devenit obiectivul nedeclarat al politicii monetare a Coreei de Nord. De asemenea, dl Kim a urmat o politică benefică de ignorare, acceptând ca dolarul american, moneda euro și cea chinezească, yuanul, să circule liber, asemenea monedei naționale. Datorită acestor schimbări și reforme, economiei RPD Coreene îi va fi mai ușor decât Chinei să urmeze calea liberalizării. Industriașii sud-coreeni prezenți de la bun început în Shenzhen și alte zone economice noi ar putea juca un rol asemănător în Coreea de Nord”, evidențiază Napoleoni.

 

Rason, zonă specială

 

„În ceea ce privește Coreea de Sud, care trebuie să facă față unor probleme de ordin demografic, un alt avantaj pe care-l oferă Coreea de Nord este gradul relativ ridicat de instruire a populației. Prin urmare, nu discutăm doar despre valorificarea unei forțe de muncă în mare parte necalificată, cum s-a întâmplat în Shenzhen în primii ani, ci și despre posibila existență a unor specialiști foarte bine pregătiți. RPD Coreeană nici măcar n-ar avea nevoie să creeze de la zero un Shezhen propriu. El există deja și se numește Rason. Situat în nord-estul extrem al țării, Rason este cât se poate de departe de capitala Pyongyang. Deși a fost desemnat zonă economică specială în anii 1990, acolo nu s-au întâmplat deocamdată multe lucruri. Situația este posibil să se schimbe dacă Moon și Kim sunt hotărâți să meargă înainte cu planurile lor de cooperare economică”, explică Loretta Napoleoni.

 

Legătura cu Rusia

 

„Aflat la granița cu Rusia, dar în aval de portul chinezesc Hunchun, Rason ocupă o poziție strategică, la fel ca Shenzhen. Există o legătură feroviară cu Rusia, un feribot care ajunge în 12 ore la Vladivostock și un port de containere destul de adânc pentru ca apa să nu înghețe în timpul iernii. Aceasta înseamnă că Rason ar putea lega provinciile fără ieșire la mare din nord-estul Chinei de bogatele piețe ale Japoniei și Statelor Unite ale Americii. Totul pare să fie pregătit pentru asocierea din punct de vedere economic a nordului cu sudul Coreei. Lipsește doar binecuvântarea Statelor Unite ale Americii. Ce-ar fi însă ca aceasta să nu vină niciodată? Atunci s-ar putea ca dl Kim și dl Moon să meargă înainte cu binecuvântarea Chinei”, speculează Napoleoni.

LORETTA NAPOLEONI (n. 1955, Roma) este o renumită economistă, jurnalistă și analistă italiană care a lucrat pentru CNN, Sky și BBC și a publicat numeroase articole în La Stampa, El Pais, The Guardian sau Le Monde. A fost bursieră Fulbright, a absolvit un masterat în relaţii internaţionale şi economie la Universitatea Johns Hopkins şi un masterat în terorism la London School of Economics. Autoare a unor cărți de succes precum Maonomics, Rogue Economics, Terror Incorporated și Insurgent Iraq, este cunoscută în România grație cărților Isis – Negustorii de oameni și ISIS – Califatul terorii, apărute în Colecția Corint Istorie. Specialistă în modul de finanțare a teroriștilor și spălarea de bani, este invitată să țină prelegeri în toată lumea pe teme economice, terorism și spălarea de bani și consiliază mai multe guverne și organizații internaționale în aceste probleme.