Un fost coleg de la biroul KGB din Dresda, Germania de Est, creionează activitatea încă neclară desfăşurată ca spion de Vladimir Putin

Vladimir Ussolzev lucra la un birou distanţă de Vladimir Putin. Sau, mai exact, de „Micul Volodea”, după cum fostul KGB-ist, coleg de spionaj în anii 80, la Dresda, Germania de Est, îi place să-l numească pe premierul Rusiei. „Micul Volodea” era, după cum l-a descris Ussolzev, „un pragmatic” şi „un conformist”. Activitatea lui Putin în serviciul secret sovietic e învăluită însă de mister. La biroul KGB din Dresda, cu adresa pe Angelikastrasse, la numărul 4, Putin a ajuns în 1985 şi a activat până la căderea URSS. Amintirile unor foşti spioni şi declaraţiile date chiar de fostul (şi posibil noul) preşedinte rus despre perioada petrecută la Dresda nu fac decât să adâncească incertitudinea. Cei mai mulţi spun că Putin nu era decât un „hârţogar” adâncit în formulare, cu o slujbă care pentru James Bond, de exemplu, ar fi însemnat moartea pasiunii. Mai mulți analişti aduc însă în discuţie că astfel de „mărturii” au tocmai acest scop: să diminueze rolul pe care Putin l-ar fi avut în aparatul KGB. Ca astronauţii. Izolaţi Ce nu poate fi pus la îndoială este că Ussolzev a avut timp, din 1985, până în 1990, să-l observe de la doi paşi pe „Micul Volodea”. Din biroul de doar şase persoane al KGB de la Dresda, plasat la o aruncătură de băţ de sediul serviciilor secrete est-germane Stasi – de a căror influenţă, contacte şi informaţii, KGB-ul s-a folosit ca de propria bază de date - , Ussolzev a adunat impresii despre cel ce avea să devină cel mai puternic om al Rusiei. Publicaţia germană „Der Spiegel” l-a întâlnit pe Ussolzev, în urmă cu nouă ani, când acesta se pregătea să-şi publice amintirile cu Putin (în volumul intitulat „Colegul”). Jurnaliştii germani descriu viaţa din biroul KGB din Dresda (un birou cu importanţă redusă pentru ruşi, faţă de celalalte din fosta Germanie de Est). „Era o viaţă izolată, ca aceea a unui astronaut într-o misiune extinsă. Un microcosmos în care absolvenţi ai şcolii serviciilor secrete se trăgeau de şireturi cu foşti şahişti acriţi. O lume umplută cu muncă de dosar inutilă, lecţii de partid şi intrigi umane”. Un Putin pasionat de Neckermann Prin ochii fostului coleg de birou al lui Putin, se naşte o imagine cumva romantică a fostului KGB-ist devenit politician rus, un portret contradictoriu şi care pe mulţi îi face să zâmbească ţinând cont de caracterul „de fier” pe care Putin l-a demonstrat de-a lungul timpului. Biroul de la Dresda ar fi fost un soi de „debara” unde erau trimişi, spre păstrare, spionii care nu primiseră posturile mai bine plătite de la Bonn sau Hamburg. Salariile erau de vreo 1800 de mărci est-germane, dar agenţii mai primeau ceva în plus, în ruble, acasă. „Avantajele” erau că aveau acces la proviziile Diviziei 1 de tancuri şi mai găseau acolo banane. Dar şi că mai puteau pune mâna, spune Ussolzev, pe câte un Neckermann. Putin, zice fostul său coleg, excela la achiziţionarea catalogului atât de cunoscut în lumea comunistă, inclusiv în România. Îl lua prin „contactele sale”, de spion, sugerează Ussolzev. Racolarea Câteva detalii legate de munca de spionaj apar totuşi printre cele spuse de Vladimir Ussolzev. Moscova era extrem de interesată la acea vreme de forţele speciale ale US Army, staţionate în localitatea bavareză Bad Tölz. URSS îşi mai arunca privirea şi peste terenurile de antrenament de la Wildflecken şi Münster. „Reprezentanţii diviziei a treia – „Recunoaştere Ilegală” – aveau sub supraveghere aceste ţinte, iar Vladimir Putin era omul lor la Dresda”, scrie „Der Spiegel”. Dar Ussolzev plusează şi spune că KGB din Germania de Est nu era capabilă să plaseze agenţi cu rezultate în apropierea acestor baze. Treaba lui Putin, zice fostul său coleg, ar fi fost aceea de a peria prin zeci de mii de documente legate de aceste baze, în căutare de contacte posibile printre cei apropiaţi de zonele de interes. Apoi aborda persoanele „potrivite” şi le prezenta o versiune pozitivă în cazul în care ar fi dat informaţii pentru KGB: le spunea că dacă se retrag americanii, se vor retrage şi ruşii din Germania de Est, aşa că munca lor ar fi fost una de eliberare a propriei ţări. Un rol în operaţiunea „Lutsch” „Der Spiegel” mai notează că adevărata muncă a lui Vladimir Putin era aceea de a identifica potenţiali agenţi KGB şi informatori valoroşi. „Doi dintre cei patru agenţi KGB din Dresda erau responsabili cu stabilirea contactelor şi strângerea de informaţii. Pe hârtie erau angajaţi ai diviziei de investigaţii a poliţiei est-germane, dar aceştia lucrau exclusiv pentru sovietici. Putin se întâlnea cu ei în maşini şi în zone izolate rurale din apropierea Dresdei”, scriu jurnaliştii germani. Cu unul dintre aceşti agenţi acoperiţi, Rainer M., Putin ar fi avut o relaţie aproape „de rudenie”. Acesta a fost arestat după căderea Zidului Berlinului, fiind acuzat de spionaj. Înainte de 1989, Rainer M. trebuia să recruteze studenţi din America Latină şi să transmită către biroul din Dresda unde lucra Putin informaţii despre posibili membri din anturajul lui Fidel Castro. „Să fi fost Putin implicat în operaţiunea secretă „Lutsch” – „Raza”, prin care KGB îşi observa propriii prieteni, respectiv conducerea Germaniei de Est? Da, spune Ussolzev. Dar adaugă că „Lutsch” nu era un grup de „spioni de elită”, aşa cum i-a numit biograful lui Putin, Rahr, şi nici nu avea ca ţintă înlocuirea lui Erich Honecker, secretarul general al SED (Partidul Socialist din RDG)”, scrie „Der Spiegel”. Furt de ştiinţă În rest, din ce susţine Ussolzev, munca de la adresa cu numărul 4, din Angelikastrasse, era „rutină şi muncă în plus pentru Departamentul 3 din care făcea Putin parte”. Adică, obţinerea de adrese sigure pentru agenţi în alte ţări, falsificare de paşapoarte cu ajutorul unor persoane de contact. O parte despre care fostul coleg al lui Putin lasă impresia că ar fi fost totuşi de o importanţă deosebită pentru Moscova se referă la „furturi ştiinţifice”: prin anumiţi funcţionari de la vamă, orice lucrare de licenţă sau disertaţie care era trimisă pentru oamenii de ştiinţă din Germania de Est era oprită şi atent studiată, după ce era trimisă la Moscova de biroul lui Putin din Dresda. De multe ori, zice Ussolzev, cercetătorii sovietici adăugau pur şi simplu aceste documente la propriile lor lucrări. Politica la saună. Şi un dosar „salvat” Ussolzev a văzut în Putin un pragmatic şi un „om care una gândeşte şi alta face”. „Un conformist”, adaugă în interviul din „Der Spiegel” fostul coleg. Putin n-ar fi crezut în schimbarea din propria ţară şi juca un rol în a păstra impresia că e loial partidului. Aceste păreri, de multe ori cu iz politic, ar fi fost împărtăşite de Putin – ca într-un clişeu cinematografic cu spioni –  vinerea, la sauna din subsolurile clădirii KGB. Putin ar fi susţinut aici că nu credea că KGB ar fi masacrat cetăţeni ruşi în timpul regimului lui Stalin, cu singurul scop de a-şi mulţumi „iubitul lider”. Ar fi fost supărat – probabil ca o rămăşiţă a înclinaţiei spre sistemul juridic pe care a manifestat-o terminând cursuri de Drept – de abuzurile din justiţia sovietică şi ar fi afirmat că e de acord cu unii dintre cei mai puternici critici ai Moscovei de la acea vreme, Andrei Saharov. Ussolzev mai afirmă, demolând un mit, că Putin ar fi vorbit germana la perfecţie, cu un accent impecabil. „Vorbea fluent, nu cu uşurinţă”, zice rusul. „Capacităţile sale intelectuale erau bune, dar nu excepţionale, nu era un mare orator”. „Era totuşi perseverent, tipul de „nachalnik” – şef, în rusă”, scriu jurnaliştii germani. Ar fi continuat să ducă operaţiuni chiar şi în miezul haosului din timpul căderii Zidului Berlinului, când, pentru mulţi KGB-işti, totul devenise inutil. S-a implicat până în ultima clipă. „Unul dintre succesele sale, potrivit lui Ussolzev, a fost că a recuperat dosarul cu toate contactele KGB. O copie era la administraţia Stasi din Dresda. Putin l-a scos în ultimul moment, după căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989”. A FOST SAU N-A FOST? O fotografie la tricou Despre activităţile lui Vladimir Putin dinainte de 1989 s-a speculat mult în urma ascensiunii furtunoase pe care acesta a avut-o. În 2009,  o fotografie făcută publică de presa americană se pare că l-a înfuriat pe premier. În ea, liderul rus ar apărea în timpul unei vizite a lui Ronald Reagan, în Piaţa Roşie, pe post de „turist”. Îmbrăcat într-un tricou marinăresc, cu un aparat foto atârnat lejer la gât, un bărbat ce seamănă izbitor cu Putin se află printre „simpli cetăţeni” care îl întâmpinaseră pe preşedintele american. Scopul lor, scrie „The Telegraph”, era să-l facă pe liderul SUA să se simtă prost, luându-l la întrebări despre drepturile omului pe care le-ar fi încălcat. Reprezentanţii Kremlinului au spus ulterior că personajul nu este Vladimir Putin. PERSONAJ. Presa occidentală a remarcat, în 2009, un bărbat care seamănă izbitor cu Vladimir Putin, în timpul unei vizite a președintelui american Ronald Reagan în URSS. SURSA: TELEGRAPH.CO.UK LECŢII DE PUTERE „L-am consiliat pe Vladimir Putin” În interviul din „Der Spiegel”, Vladimir Ussolzev spune că nu se aştepta ca Putin să devină un politician atât de puternic. De altfel, traseul liderului rus e unul care a avut nevoie de retuşuri, inclusiv din partea unor specialişti în comunicare non-verbală, pe care acesta i-ar fi angajat să-l ajute. Allan Pease, unul dintre cei mai charismatici specialişti în comunicare, supranumit „Mr. Body Language”, spunea într-un interviu acordat EVZ, în iunie 2007, că i-a predat lui Putin lecţii despre „gesturile puterii”. „Limbajul trupului arată ceea ce simţim şi vrem să transmitem de fapt. De exemplu, unul dintre gesturile pe care le face un om care are încredere în el e să-şi atingă vârful palmelor, în forma unui triunghi. Asta l-am consiliat şi pe Vladimir Putin, când tocmai terminase munca la KGB şi era asistent la biroul guvernatorului pe atunci. Pentru că avea gesturi tăioase, era militar. Iar oamenii nu votează pentru oameni agresivi în gesturi”, spune Pease în „Evenimentul zilei”. CITIȚI ȘI: ALEGERI ÎN RUSIA. Putin, favorit la un nou mandat de preşedinte, a votat la Moscova