Inițiativa a fost coordonată de „Societatea de istorie, arheologie și științele naturii” și s-a materializat în 1888. Misiunea organizării muzeului i-a revenit lui Adalbert Cserni, primul său custode și, ulterior, director. Inițial, a funcționat în grădinița de copii din apropierea bisericii din cartierul Lipoveni. La 1900, muzeul a fost mutat în clădirea grădiniței din cartierul Maieri, care avea cinci camere. Colecţiile au prins contur mai ales din donații, venite de la arheologi amatori sau instituţii, precum și de la Biblioteca Batthyaneum, informează site-ul alba24.ro. Piesele de rezistență erau, în primul rând, sculpturile și inscripțiile romane descoperite la Apulum. Vizitatorii puteau vedea, însă, și  exponate preistorice, postromane sau medievale.

Doar o parte din colecții au rămas la Muzeul Etnografic

Începutul Primului Război Mondial și moartea lui Adalbert Cserni, în 1916, au dus muzeul în pragul închiderii. O parte dintre colecții au luat mai apoi drumul Budapestei. După război, muzeul a continuat să funcționeze în această clădire sub denumirea de „Muzeul Etnografic”, până în 1929. Este anul în care a fost inaugurat Muzeul Unirii, într-unul dintre pavilioanele ansamblului Catedralei Încoronării. În zilele noastre, Muzeul Național al Unirii funcționează în fostul Palat Babilon, pe strada Mihai Viteazul. În clădirea din cartierul Maieri în care a activat muzeul orașului funcționează acum Școala Generală „Avram Iancu”.

 

 

Te-ar putea interesa și: