Cobza românească, inclusă în patrimoniul UNESCO. Simbol secular pentru Republica Moldova și România. Video

Sursa foto: realitatea.md

Republica Moldova. Cobza românească și meșteșugul de confecționare a acestui instrument au fost incluse oficial în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, în cadrul sesiunii organizate la New Delhi în perioada 8–13 decembrie.

Este una dintre cele mai importante recunoașteri culturale pentru Republica Moldova și România din ultimii ani, marcând consacrarea internațională a unui simbol sonor care a însoțit generații întregi în viața cotidiană și în marile momente comunitare.

Dosarul „Cobza, cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale” este al cincilea proiect comun al celor două state acceptat de UNESCO, după colindatul în ceată bărbătească, tehnicile de realizare a scoarței, practicile de 1 Martie și arta cămășii cu altiță.

Cristian Jardan: „Decizia UNESCO este un semn de respect pentru oamenii care au păstrat vie cobza”

Ministrul Culturii, Cristian Jardan, afirmă că această recunoaștere confirmă valoarea unei tradiții păstrate cu migală și dedicare.

„Sunetul cobzei a însoțit oamenii la sărbători, în familie și în comunități, din generație în generație, iar tradiția a fost păstrată vie de meșteșugari iscusiți și de muzicieni care i-au dat glas. Decizia UNESCO este un semn de respect pentru cobză și pentru oamenii care au grijă să o păstreze vie – muzica tradițională care face parte din identitatea noastră comună, a Republicii Moldova și României”, a declarat Cristian Jardan.

Oficialul a mai precizat că dosarul UNESCO reprezintă finalul unei munci colective întinse pe parcursul mai multor generații, o muncă în care și-au lăsat amprenta meșteri, interpreți și comunități întregi.

Mesajul României: recunoașterea vine după ani de efort susținut

Ministrul Culturii al României, András Demeter, a salutat decizia UNESCO, menționând că înscrierea cobzei reprezintă o victorie culturală pentru ambele țări.

„Astăzi, eforturile au fost răsplătite. Sunetul inconfundabil al acestui instrument are, de acum, un viitor și mai frumos”, a afirmat acesta.

În urma deciziei, miniștrii Culturii din România și Republica Moldova au purtat o discuție telefonică și urmează să se întâlnească la București pentru a stabili noi acțiuni de promovare a patrimoniului comun.

Igor Grosu: „O veste extraordinară pentru Republica Moldova”

Președintele Parlamentului, Igor Grosu, a subliniat impactul major al recunoașterii UNESCO asupra patrimoniului cultural național.

„O veste extraordinară pentru Republica Moldova: cobza românească și meșteșugul de creare a acestui vechi instrument muzical au fost incluse în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Decizia UNESCO este un semn de respect pentru cobză și pentru oamenii care au păstrat-o vie”, a scris Grosu.

Ultimul atelier de cobze din Republica Moldova

În Republica Moldova, meșteșugul cobzei este păstrat în viață de un singur atelier tradițional – cel al meșterului Nicolae Dron din Gura Galbenei, raionul Cimișlia. Acesta lucrează alături de unul dintre cei 11 copii ai săi, păstrând tehnici vechi care includ selectarea lemnului, uscarea îndelungată și modelarea manuală a instrumentului. Fiecare cobză creată în atelier este lucrată individual, cu instrumente tradiționale, un proces care poate dura chiar și câteva săptămâni.

Un instrument cu istorie lungă și un timbru unic

Cobza este un instrument cu corzi ciupite, cu o cutie de rezonanță ovală și un timbru cald, profund, care i-a adus renumele de „inima tarafurilor vechi”. Era folosită pe scară largă în Moldova istorică, la nunți, hore, baluri și în muzica lăutărească tradițională. A fost influențată de instrumente orientale precum oud-ul, dar a evoluat într-o formă distinctă în spațiul românesc.

Se spune că un taraf fără cobză nu avea „bătaia și sufletul” necesar pentru a ridica lumea la joc. În unele comunități rurale, cobza era transmisă din tată în fiu la fel ca o moștenire de familie, iar acordajul se făcea „după ureche”, după modelul vechilor lăutari.

Astăzi, instrumentul este tot mai prezent în ansamblurile profesioniste, în școlile de muzică și pe scene internaționale, iar includerea sa în patrimonial UNESCO oferă șanse reale de revitalizare și continuitate.