Cum a apărut „Coana Chirița”? Puțini știu că dramaturgul Vasile Alecsandri „a plătit polițe” din rațiuni matrimoniale. Dramatrgul, poetul, diplomatul a ținut să se răzbune pe o boieroaică de viță veche, ridiculizând-o pe ea și familia ei

Cum a apărut „Coana Chirița”? Puțini știu că dramaturgul Vasile Alecsandri „a plătit polițe” din rațiuni matrimoniale. Dramatrgul, poetul, diplomatul a ținut să se răzbune pe o boieroaică de viță veche, ridiculizând-o pe ea și familia ei.

Coana Chirița Bârzoi era vorniceasa Greceanu

Vasile Alecsandri a ironizat, în Coana Chirița, o boieroaică foarte bogată a Moldovei, pentru că el dorea să devină ginerele acesteia. Boieroaica, deși Alecsandri era un tânăr foarte bogat, l-a refuzat, afirmând că fiica sa nu se va mărita cu un „scriitoraș„. ci cu un boier așezat, adică tradiționalist.

Vasile Alecsandri nu a fost vreun coate-goale, era fiul lui Vasilache Alecsandri, postelnic moldovean, printre cei mai avuți boieri ai Moldovei secolului XIX

În plus, Alecsandri a fost diplomat și chiar la un pas să devină domnitorul Moldovei la 1859. Prozatorul Constantin Gane scrie că adevărata Coana Chirița a fost vorniceasa Anastasia Greceanu, soţia vornicului Gheorghe Greceanu.

Dezvăluirile lui Contsantin Gane

Reședința lor oficială fusese la Fălticeni. Conacul moşiei se afla în Vadul Glodului. Anastasia Greceanu era străbunica maternă a lui Constantin Gane, care notase pe spatele unei fotografii:

”Anastasia Greceanu, născută Balş, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodului (Şomuz în Suceava). E coana Chiriţa a lui Alecsandri.

Se zice că acesta a venit la Pârăul Glodului şi fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna. Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei: Guliţă = Georges Greceanu, tatăl lui tante Helene Mavrodi, Calipsiţa = Canano, mama tantei Elleonora, Aristiţa =(nu s-a înțeles scrisul).

Coana Chirița ajunge expresia „neamului prost” și „arivismului” sau parvenirii

Vasile Alecsandri nu a rămas dator. El a creionat în comediile sale dorința Coanei Chirița de a pregăti boierilor prieteni de familie numai mâncăruri franțuzești  sau „blanmanjele” (termen corupt de la cuvintele franceze  blanc-alb și manger-a mânca-sosuri albe franțuzești) și opoziția lui Bârzoi, soțul ei.

Acesta  spunea că ar fi dorit să se bucure în continuare de  ceea ce mâncase el din moși-strămoși: borș, alivenci, plachie, baclava, musaca, ciulama etc. În plus, coana Chirița dorește ca masa principală, prânzul,  să se ia după moda „evropenească”, la ora 5 după amiaza:

„Las’ că d-neei cucoana nu se mai catadicseşte să caute de gospodărie... să facă cozonaci, pască, păstrămuri, dulceţi, vutci, vişinapuri... ca la casa omului... sau măcar să-mi facă la masă vrun cheşchet, vro plachie, vro musaca, vro capama, vro paclava... vro ciulama... bucate creştineşti... sănătoase şi uşoare... unde!... şede toată ziua pe tandur, la tualetă, şi din blanmanjele, din bulionuri, din garnituri nemţeşti nu mă slăbeşte... auzi?... blanmanjele?... bulionuri?... Borş şi alivenci... că cu astea am crescut în casa părintească... (...)Ş-apoi şi alt păcat... a luat obicei să aducă la sfârşitul mesei păhăruţe verzi cu apă caldă... cică aşa-i moda la Ieşi... de-şi spală gura unii dinaintea altora... şi nu-i zi în care să nu mă-nşel... şi să nu beau apă caldă!”

Așadar dacă nu erau ziare de „can-can” și „mondenități” în direct, teatrul fiind la debut și în ascensiune, Vasile Alecsandri a profitat de situație și astfel, am văzut o răzbunare literară.

Și, evident, nu a fost singura!