CNSAS trebuie să FACĂ LUMINĂ! Scrisoare deschisă către conducerea Colegiului după SCANDALUL care îl viza pe PREȘEDINTELE ACADEMIEI ROMÂNE

Florin Abraham îl acuză pe autorul articolului din Revista 22, Mădălin Hodor, de o serie de presiuni asupra angajaților instituției și de ilegalități privind folosirea statutul său de angajat al CNSAS. Mai mult, fosul membru - până la sfârșitul lunii martie - al Colegiului instituției arată că Hodor a încălcat legea publicând documentele fără a fi anonimizate și ignorând faptul că Ioan Aurel Pop avea deja o decizie de necolaborare cu Securitatea.

 

Redăm, mai jos, integral, scrisoarea deschisă a lui Florin Abraham:

 

„Bucureşti - 15 aprilie 2018”

 

Către Colegiul Consiliului Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii (CNSAS)

 

Onorat Colegiu,

 

Având în vedere situaţia creată prin publicarea de către dl. Mădălin Hodor, funcţionar public în instituţia pe care o conduceţi, a articolul “Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu si Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor Securității” în ediţia electronică a revistei 22 din 12 aprilie a.c. (https://revista22.ro/70270588/ioan-aurel-pop-cornel-nistorescu-si-dorel-abraham-pe-lista-colaboratorilor-securitii.html),

 

Având în vedere evidenta criza de încredere a publicului în corectitudinea şi neutralitatea politică a funcţionării CNSAS,

 

Având în vedere faptul că am propria evaluare şi cunoaştere a situaţiei, bazată pe experienţa de membru al Colegiului până în 26 martie a.c., vă transmit următoarele:

 

1. Demersul publicistic al dlui Mădălin Hodor nu a fost (sper!) şi nici nu poate fi unul asumat instituţional de CNSAS. Poate că pentru Dvs. acest lucru este evident, însă vă asigur că nu şi pentru opinia publică, deoarece, în lipsa unei reacţii instituţionale imediate şi tranşante, s-a creat confuzia între mandatul legal al CNSAS şi acţiunile unui angajat al său. Nu cred că instituţia s-a schimbat atât de mult în doar trei săptâmâni încât să promoveze “telejustiţia post-anticomunistă”, iar abordarea legalistă a vechiului Colegiu să fie substituită de una justiţiarist-imorală. Tocmai pentru că vă cunosc personal pe majoritatea dintre Dvs. am încredere în capacitatea de a ieşi dintr-o gravă criză de încredere;

 

2. Din păcate, nu a fost comunicată opiniei publice situaţia legală în privinţa deconspirării colaboratorilor Securităţii. Pentru ca o persoană să poată fi denumită „colaborator” al Securităţii, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii calitative: (i) acea persoană să fi transmis Securităţii informaţii prin care să fie afectate drepturile şi libertăţile fundamentale ale unor terţe persoane; (ii) să fi denunţat acţiuni ori atitudini potrivnice regimului totalitar. Ca atare, legislaţia românească în materia deconspirării poliţiei politice a regimului comunist operează cu criterii calitative, urmărind să găsească un just echilibru între nevoia de cunoaştere a adevărului şi protecţia drepturilor persoanelor. După cum ştiţi, prezenţa unor nume pe o listă întocmită de Securitate nu are nicio valoare legală şi morală (aceasta din urmă fiind rezultanta legalităţii), dacă nu se adaugă serioase dovezi asupra relaţiei fiecărei persoane cu Securitatea. Acest lucru a devenit un loc comun în CNSAS, atât la nivelul Colegiului cât şi al funcţionarilor săi. Din această perspectivă, demersul funcţionarului public Mădălin Hodor este cu atât mai şocant şi merită evaluat cu toată seriozitatea;

 

3. Scopul cercetării istorice/sociologice/psihologice/politologice, permise de OUG nr. 24/2008, nu este de a face o pseudo-deconspirare a colaboratorilor şi lucrătorilor Securităţii, deoarece pentru acest lucru sunt prevăzute proceduri administrative care să permită dreptul la apărare, în cadrul unor demersuri judiciare. Dacă deconspirarea s-ar putea realiza prin activitatea publicistică a unor cercetători care ar mai fi rostul existenţei Colegiului?;

 

4. Pentru a putea analiza situaţia în care se află CNSAS vă supun atenţiei următoarele fapte:

 

a. În 15 martie a.c. am fost informat de angajaţi ai Serviciului Cercetare-Publicaţii asupra presiunilor din partea dlui Mădălin Hodor pentru eliberarea unor fotocopii după mai multe documente, inclusiv o listă cu mai multe persoane pe care se regăsea numele dlui Acad. Ioan Aurel Pop, candidat la președinția Academiei Române. Răspunsul meu a fost următorul: „Este de competenţa Colegiului să analizeze modul în care va folosi dl. Hodor informaţiile obţinute din arhivă. Să vedem care vor fi faptele şi atunci Colegiul se va pronunţa, cred. Însă, în virtutea obligaţiilor pe care le aveţi trebuie să respectaţi toate procedurile CNSAS. Deoarece dl. Hodor a făcut o cerere de eliberare fotocopii după documente în calitate de cercetător extern, nu în calitate de angajat al instituţiei, trebuie să respectaţi ordinea de primire a solicitărilor din partea cercetătorilor, iar atunci când îi vine rândul să prelucraţi şi cererea lui. Altfel, trebuie să facă o cerere la Colegiu, care poate aproba, motivat, astfel de solicitări. În al doilea rând, plecând de la cererea de acreditare (temă şi persoane aprobate), să respectaţi întocmai procedura de anonimizare a informaţiilor din documentele solicitate”. Până la plecarea mea din Colegiul CNSAS am fost informat asupra presiunilor continue ale dlui Hodor pentru a primi fotocopiile solicitate. Cu fiecare ocazie le-am transmis funcţionarilor de la Serviciul Cercetare că, indiferent de presiunile asupra lor, singura lor apărare constă în aplicarea deplină a regulilor ce guvernează funcţionarea CNSAS.

 

b. După cum se poate lesne dovedi, dl. Hodor cunoştea informaţiile despre U.M. 0225 din exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul Direcţiei Investigaţii, nu ca urmare a activităţii de cercetător extern. Solicitarea de acreditare din 22 februarie a.c. cu titlul „Istoria spionajului românesc de la Al Doilea Război Mondial la Revoluţia din Decembrie 1989” avea scopul de a furniza o acoperire legală pentru scoaterea de documente din CNSAS care să poată fi publicate în presă. În 13 martie a.c. dl. Mădălin Hodor a luat la cunoştinţă de aprobarea cererii de acreditare şi condiţiile în care poate avea acces la documentele din arhiva CNSAS;

 

c. Însă, încă înainte de a fi primit înştiinţarea oficială de aprobare a acreditării, în 7 martie a.c. dl. Mădălin Hodor a depus o cerere de eliberare de documente în baza acreditării menţionate anterior (inclusiv documentele publicate în revista 22). Este important de precizat, din perspectivă legală, că dl.Hodor nu a fost programat la sala de lectură pentru consultarea documentelor solicitate pentru o cercetare în interes propriu (aşa cum se întâmplă cu ceilalţi cercetători), ci întregul demers de cercetare l-a realizat în timpul orelor de program, fiind plătit din bani publici pentru un interes privat. Acest lucru este foarte uşor demonstrabil prin verificări interne ale direcţiilor de specialitate ale CNSAS;

 

d. De o gravitate extraordinară este următorul fapt: deoarece, respectând Regulamentul de anonimizare, Serviciul Cercetare a anonimizat numele care nu au făcut obiectul cererii de acreditare, cu de la sine putere dl. Mădălin Hodor a solicitat şi obţinut foarte rapid, profitând de statutul de angajat al CNSAS, fotocopii neanonimizate, care au şi fost ulterior publicate în revista 22;

 

e. Cu toate că dl. Mădălin Hodor s-a angajat prin solicitarea de acreditare să respecte prevederile Legii nr.677/2001 pentru protecţia datelor cu caracter personal, obligaţia reiterată şi prin înştiinţarea de aprobare a acreditării, acesta nu a respectat obligaţia de notificare către niciuna din persoanele menţionate în conţinutul articolului publicat în revista 22 în 12 aprilie a.c.;

 

f. În solicitarea de acreditare dl. Hodor (inclusiv în scrisoarea de intenţie ataşată), în baza căreia a creat aparenţa de legalitate pentru obţinerea fotocopiilor, a menţionat dorinţa de a realiza un „studiu istoric”. Or, ceea ce a publicat dl. Hodor în revista 22 nu îndeplineşte condiţiile ştiinţifice minimale pentru a putea fi denumit „studiu istoric”. Articolul este un melanj pernicios între informaţii de natură istorică şi opinii proprii privind opţiunile politice ale mai multor persoane. Nu poate oferi dovezi care să justifice, din perspectiva practicii CNSAS, calitatea de „colaborator” a dlui Acad. Pop. Dlui Hodor îi convine să spună că este „consilier superior CNSAS” când lansează atacuri la persoană, dar pare a uita modul de lucru cotidian al instituţiei, în sensul rigorilor legale la care trebuie să se supună.

 

5. În urma prezentării acestor fapte, se impun câteva concluzii:

 

a. Acţiunile dlui Mădălin Hodor se pot constitui în elementele unor infracţiuni descrise în art.30 al.3 şi al.5 din OUG nr.24/2008: informaţiile obţinute din exercitarea atribuţiilor de serviciu au fost date publicităţii prin inducerea în eroare a Colegiului CNSAS asupra scopului şi finalităţii cererii de acreditare; a determinat obţinerea unor fotocopii după documente din arhivă CNSAS prin eludarea procedurii de anonimizare, dacă a constatat că nu poate obţine documentele în forma care să fie credibilă pentru opinia publică; din perspectiva obligaţiilor de serviciu, dl. Hodor nu poate invoca necunoaşterea legii, a faptului că simpla menţionare a unei persoane într-o listă de persoană nu îi poate atrage acesteia statutul de „colaborator” al Securităţii. Cu toate acestea, a ales să dea publicităţii documente cu premeditarea de a afecta demnitatea unor persoane (dl. Hodor ştia că dl. Ioan Aurel Pop are o adeverinţă de necolaborare, după cum o dovedeşte declaraţia sa de la postul Digi 24 din 12 aprilie a.c.);

 

b. Întreaga desfăşurare a faptelor, mai ales presiunile dlui Hodor asupra colegilor săi pentru eliberarea de fotocopii după documentele din arhiva CNSAS, arată că scopul lui iniţial a fost, prin încălcarea Statutului funcţionarului public, să se implice în alegerile pentru conducerea Academiei Române, în scopul compromiterii dlui Acad. Ioan Aurel Pop. Deoarece operaţiunea de influenţare a alegerilor din Academia Română a eşuat, dl. Hodor a dat publicităţii, în mod vădit nelegal, documente prin care să-l compromită pe dl. Acad. Ioan Aurel Pop. Întregul său mod de acţiune nu îl îndreptăţesc pe dl. Mădălin Hodor să-şi asume condiţia de istoric, care cere înţelepciune şi spirit critic. Desigur, dorinţa după o glorie câştigată facil poate întuneca raţiunea indivizilor, însă aceste vicii nu ar trebui să maculeze imaginea unor personalităţi.

 

Am speranţa ca informaţiile transmise vor ajuta instituţia să-şi redobândească o credibilitate cu greu câştigată în anii din urmă,

 

Dr. Florin Abraham”