Ne întrebam acum doi ani cât ne mai este dat să suportăm mizeria de regim PSD-Dragnea. Atât de imund, de corupt și de trivial în tot ce făcea încât foarte mulți  ne întrebam dacă va mai exista riscul să apară un alt regim sau alte personaje la fel de sinistre care să-l concureze. “Nu e posibil. Un impostor mai mare ca el nu există” spuneau unii. “Cine va mai îndrăzni să închidă un oraș întreg cu atâta nerușinare  doar pentru că așa a vrut el? Și să ne impună până și cum să ne mișcăm? Un dictator descompus” spuneau alții. 

Eliberarea de acel personaj în primăvara de acum doi ani a fost atât de sanitară încât după câteva zile, mulți au uitat de el. Inclusiv susținătorii lui din spațiul public. Personajul mai produce acum doar știri golite de substanță din categoria can-can. 

Iată însă că sinistrul reînvie când nu te aștepti. Nu cu mustața lui Dragnea și cu tonul lui de dictator mărunt dar rapace. Acum, după doar doi ani, sinistrul transpare încet, încet de sub fețele imberbe ale demnitarilor progresiști. În frunte cu produsul lor de marcă, Vlad Voiculescu. 

Ce-i seamănă și ce-i adună? Pofta de-a dărâma ceea ce nu înțeleg, ceea ce nu este ca ei sau cu ei. Crezul lor că lumea acceptă chiar tot ce ei perorează ca niste tele-evangheliști din filmele de duzină. Dar când dorința lor meschină și arogantă de a le impune oamenilor  ideologiile și poruncile lor se amestecă cu realul zilei în care trăiesc aceștia, se produce ruptura. 

Progresiștii din fruntea ministerului Sănătății, Vlad Voiculescu și adevărata șefă a instituției, Andreea Moldovan perorează obsesiv despre apocalipsa covid și necesitatea carantinării țării. Măcar pentru două săptămâni. Vorbesc pe limba lor. Neînduplecați, surzi și orbi  la ce-i doare adânc pe oameni de un an de zile: lăsați-ne să ne înmormântăm decent și creștinește rudele care s-au dus. Pentru progresiști, familia și tradițiile creștine nu sunt political correctness. Sunt chiar blasfemii. Cuvintele  de ordine acum sunt restricțiile imuabile și carantinarea.

La fel ca ei, restul progresiștilor din alte ministere dau peste cap actul de guvernare, nepăsători la criza economică,  doar cu scopul de a-și face marketing politic și de a puncta încă o nouă lovitură împotriva rivalului. PNL. Târziu au realizat nervoși că între timp au fost depășiți pe contrasens de ultimul partid sosit în Parlament. AUR.

Trezirea pentru o clipă la realitate a anchilozatului PNL care a auzit într-un final cererea familiilor îndoliate pe care chiar guvernarea liberală le condamnase la practica sordidă și crudă a predării rudelor decedate, dezbrăcate și îngrămădite în saci sigilați, condamnate parcă a doua oară la moarte i-a alertat ușor pe progresiști. Dar ce i-a uimit și zgâlțâit a fost valul de furie din ultimele zile al oamenilor față de autismul politicienilor la o durerea primară a familiilor: lăsați-ne să ne înmormântăm decent și creștinește rudele.

Greul ocarelor din stradă l-au încasat Vlad Voiculescu, cocoțat indecent în șefia ministerului Sănătății și progresiștii lui. Care, ipocrit, au început pas cu pas să se dea cu poporul. Deputatul USR Emanuel Ungureanu care visează la debarcarea lui Vlad Voiculescu și la preluarea de către el a ministerului Sănătății și-a cerut scuze oamenilor pentru lipsa de empatie a colegului față de ei și pentru practica “sacul sigilat”. Mai lipsea să spună și “Dumnezeu să-i odihnească” dar era cam mult pentru un progresist. 

Alt progresist, un deputat de Suceava, a constatat ieri că e timpul ca restricțiile să se reducă și a propus renunțarea la mască. Gâfâind și adaptându-și greu atitudinile la furiile oamenilor, Dan Barna pune poze emo pe FB cu el și cu soția lui de mână. Singuri singurei pe un platou montan. El și ea, cu masca pe față și cu respectarea distanțării sociale regulamentare impusă țipat zi de zi de  televiziuni și de invitații lor din mediul sanitar.

Într-un final, ieri după-masă, Vlad Voiculescu a căutat să-și explice fuga rușinoasă de la prânz din fața presei când a fost întrebat de ce nu semnează documentul care ar permite înmormântarea decentă a celor decedați. Nu și-a cerut scuze oamenilor pentru întârzierea cu o lună a semnării hârtiilor ministeriale. Ar fi fost și în cazul lui cam mult.  Dar a fost cât pe ce  să picure o lacrimă, la fel ca în filmul “Colectiv”. A anunțat însă presa că nu e vina lui. Vinovat este ministrul anterior, liberalul Nelu Tătaru.  Și? Tătaru nu mai este ministru de patru luni. Tot alții sunt vinovați? De ce nu a semnat încă Vlad Voiculescu, documentul ministerial în cauză? Tot liberalul Tătaru l-a oprit?

Strângând din dinți, fățarnici dar atenți la firul roșu descrescător relevat de sondajele din ultima lună, progresiștii încearcă să joace zilele acestea partitura “bunul samaritean.” Așa cred ei că pot manipula oamenii sufocați de problemele cauzate de pandemie și de criza economică. Bieții de ei! Tot așa a crezut și Liviu Dragnea că poate prosti oamenii, la nesfârșit. Și a sfârșit el marșul triumfal împotriva românilor, drept în închisoare.

Diferența dintre Dragnea și progresiștii aroganți și zgomotoși în impostura lor este că primul a plecat urât de oameni. Cei din urmă provoacă antipatie, dezamăgire dar și amuzament. Ridicolul se lipește de ei ca timbrul de scrisoare. Și dacă insistă, pot stârni sentimente similare cu cele dezvoltate de Dragnea. 

Să nu ajungem la momentul în care să spunem, iată, iar trăim într-o secvență istorică distopică în care ne sunt impuse ideologii toxice și practici dezaxate. Secvență în care nu ne vom mai întâlni cu Dragnea senior. Ci cu multe clone de-ale lui.