Leul alb nu este o noua specie, ci o subspecie a leului Panthera Leo Krugeri din Africa de Sus.

Ceea ce îl face deosebit de leii pe care, așa cum îi știm noi au culoare galbenă, este blana de culoare albă.

Leul alb apărut datorită unei mutații genetice a genei chinchilla, astfel se explică blana sa de culoare albă, alb-galbuie sau cu nuanțe roșcate.

Acești lei nu prea mai exisă în sălbăticie dar pot fi văzuți numai în rezervații sau grădini zoologice.

Ca o curiozitate, reproducerea în leii albi poate duce la descendenți colorați în culoarea căpșunilor.

Albinismul este pierderea capacității de a genera melanină, o pigmentare a pielii care provoacă colorarea întunecată a pielii. Leii albi nu sunt albinoși. Acești lei au un pigment obișnuit vizibil în ochi - o culoare albastru-cenușie, care alunecă spre verde-gri sau auriu.

Această trăsătură se datorează unei mutații ușoare a enzimei care este responsabilă pentru producerea pigmentării pielii.

Din punct de vederea al comportamentului, al modului de viață, leul alb nu se deosebește cu nimic față de leul obișnuit. Ca și alți lei, leii albi sunt de obicei găsiți în pajiștile de savană și vânează la fel ca și ceilalți lei.

Leoaica este mai mică decât masculul și nu are coama lungă pe cap și în jurul gâtului. Femela are lungimea corpului de 1,1 m și greutatea de 125 kg, iar masculul ajunge la lungimea de 1,0-1,2 m și greutatea de 260 kg.

În sălbăticie, rar ajunge să trăiască 8-10 ani, dar în captivitate ajunge până la vârsta de 35 de ani.

În prezent, există aproximativ trei sute de indivizi pe planetă, această specie, odată pierdută în omenire.

Leii albi sunt capabili să se reproducă pe tot parcursul anului

Leul alb este păstrat cu mare respect de triburile locale din Timbavati. În aceste triburi, leul alb este privit ca un animal divin.

Datorită rarității leului alb, mulți au fost trimiși în crescătorii captivi și înscriși în circuri. Din păcate, această subspecie de lei este considerată de specialiști ca fiind pe cale de dispariție.