EXCLUSIV. Fratele deţinutului care a murit în urma grevei foamei într-o puşcărie din Italia - la rândul său infractor condamnat – susţine că vrea să dea statul italian în judecată pentru ce s-a petrecut

Ştefan Alexandru Assael vorbeşte la telefon din Italia. Din arest la domiciliu, mai exact. A fost prins prin 2009 cu droguri la el. A primit puţin peste trei ani. Dar, susţine acesta, pentru că avea familia cu el acolo, justiţia italiană i-a permis să-şi ispăşească pedeapsa la domiciliu. Unde are acces la internet, telefon şi mai iese uneori să-şi facă cumpărăturile, de când nevasta e plecată în România, la o înmormântare.

Dincolo de un deţinut ce pare oarecum răsfăţat, Ştefan e fratele după mamă al lui Virgil Cristian Pop. Adică al românului care a murit într-un penitenciar din Lecce, Italia, după 50 de zile de greva foamei.

Acum ceva vreme, Virgil a decis să-şi scoată perfuziile care-l ţineau în viaţă. Se simţea nedreptăţit, spune fratele, singura rudă apropiată pe care o mai avea, de altfel, în viaţă. Mai mult, Ştefan ar fi suferit şi de depresie, lasă să se înţeleagă tot fratele. Care l-ar fi frământat după ce mama lor a murit, de inimă, în 2003.

Cum a ajuns în Italia

Povestea lui Virgil Cristian Pop cu Italia începe imediat după 1990. "El a fost rănit în Revoluţie, are certificat de revoluţionar", zice Ştefan Alexandru. Virgil apare pe listele de revoluţionari, ca şi Ştefan, de altfel. "Eu aveam 13 ani şi el 17 ani, la Revoluţie". Pe atunci, familia – mama, Virgil, Ştefan (tatăl lui Virgil ieşise deja din decorul familiar, Ştefan fiind fiul dintr-o altă relaţie) –, locuiau la Bucureşti.

Din câte spune Ştefan, Revoluţia din 1989 l-a răsplătit pe el cu o rană şi pe fratele Virgil cu o bătaie "din partea scutierilor".

Pentru rănile suferite, Ştefan zice că Virgil ar fi beneficiat de patru bilete la meciurile României de la "Coppa del Mondo", prin asociaţia revoluţionarilor. Dar se pare că miraculosul traseu spre titlul de golgheter al lui Toto Schillaci de atunci nu a mai făcut parte din preocupările românului. "El avea patru bilete pentru meciurile României, dar, când a ajuns acolo, a vândut biletele şi a sunat-o pe mama. "Mamă, nu mă mai întorc înapoi. Încerc să-mi caut de muncă aicea"", povesteşte Ştefan. Apoi ar fi apărut şi "greşeala lui" Virgil. Napoli, punct de plecare

"Greşeala lui a fost că prima partidă de fotbal se ţinea la Napoli. Şi la Napoli, viaţa este ca şi cum ar fi de Ferentari. Persoane nepotrivite, s-a înhăitat şi a recurs la ce a recurs", spune fratele. Furturi. Ştefan susţine însă că a făcut asta "ca să o ajute pe mama". "Ea era bolnavă de inimă, făcuse operaţii de inimă, pe cord deschis. Eu eram mic atunci, mergeam la şcoală şi la muncă", susţine deţinutul.

De Virgil nu s-a mai aflat mare lucru până la arestarea lui. Între timp, a ajuns şi Ştefan în Italia, după ce a locuit ani de zile la Iveşti, Galaţi, unde mama se retrăsese înainte de moarte.

"După ce a murit mama, în 2003, am vândut apartamentul, pentru că nu puteam să mai stau acolo. Fratele meu era rămas în Italia din anii 90. Nu a venit niciodată acasă", spune Ştefan. "E o mare enigmă"

Virgil a primit o pedeapsă de 18 ani pentru furturile la care participase. De fapt, potrivit autorităților române din Italia, avea însumate mai multe fapte. "Cetăţeanul român figurează cu antecedente penale atât în România, cât şi în Italia. Acesta executa o pedeapsă privativă de libertate, cu începere de la 23 februarie 2000, cu termen de liberare 12 septembrie 2018, pentru un concurs de infracţiuni: furt, tâlhărie, evaziune fiscală, înşelăciune, fals şi uz de fals, violare de domiciliu, incendiere", a declarat Doris Mircea, directorul de comunicare al MAE, pentru mediafax.ro. De când ajunsese în închisoare, Virgil îi scria des fratelui, se plîngea că nu rezistă încarcerat. A mai făcut şi în trecut greva foamei, din câte spune Ștefan, ajunsese la un moment dat şi la nebuni, lasă fratele să se înţeleagă.

"Eu nu puteam să mă văd cu el. El avea cenzură, toate scrisorile pe care le-am primit de la el sunt cu ştampila "cenzurat". Nu ştiu de ce. E o mare enigmă. Pentru că fratele meu a spus de multe ori: "Dacă ăştia nu-mi face dreptate, eu mă omor!". Nu era prima oară când a făcut greva foamei. Altădată l-au ţinut în spitalul de nebuni, i-au dat drumul, că s-au închis spitalele de nebuni aici. Şi l-au băgat într-un penitenciar normal. Dar nu putea să stea acolo! Că avea probleme, că de când a murit mama în 2003 el a intrat în depresie. A încercat să se sinucidă de nu ştiu câte ori, pentru că nu mai rezista. Nu avea pe nimeni, decât pe mine. Mama a murit în 2003. Iar taică-su a plecat de acasă prin anii 90", încearcă Ştefan o explicaţie.

De ce a făcut greva foamei

Din câte crede fratele, Virgil a apelat la greva foamei, acum mai bine de 50 de zile, "din cauza condiţiilor care erau la puşcărie şi a nedreptăţii". "El era acolo pentru furt şi pentru fapte din astea mici. Dar i-a dat 18 ani de zile. Vă daţi seama, când a aflat că i-au dat 18 ani de puşcărie... El de când a intrat în puşcărie, nu a mai ieşit. El voia o pedeapsă mai uşoară. Aicea omori pe cineva şi-ţi dă 10 ani! Dar el ce-a făcut ca să facă mai mult de un an, doi, trei maxim", crede românul.

Fratele i-a scris în urmă cu câteva luni că în penitenciar era tratat rău. Totul s-ar fi agravat după ce, prin iunie anul trecut, a încercat să evadeze dintr-un penitenciar din sudul Italiei, unde se afla înainte de a fi mutat la Lecce.

"Când l-a adus la Lecce, l-a băgat direct în izolament, pentru şase luni. Acolo, în izolament, şi-au bătut joc de el, l-au bătut. Intrau noaptea peste el în celulă şi-l băteau. I-au cenzurat şi scrisorile...", susţine fratele deţinutului decedat. Un posibil proces

Virgil n-ar fi cerut ajutor de la ambasadă. Dar ar fi cerut de la "foarte multe asociaţii". "Dacă e să iau toate scrisorile de la cap la coadă...", calculează Ştefan.

"Fratele n-a avut pe nimeni să-l ajute. Doar ce i-am mai trimis eu de Sărbători câte ceva, 100 de euro, că el e născut pe 25 decembrie, de asta îl şi cheamă Cristian", adaugă.

Ultima scrisoare primită de la Virgil e în italiană. O învăţase bine de când se afla în Italia, susţine fratele. Dar Ştefan nu a mai deschis plicul. "Că eu de două săptămâni sunt singur, că nevastă-mea a plecat că a murit socru-miu. Şi nu pot să citesc scrisoarea lui! Că eu de fiecare dată când citesc scrisorile lui frate-miu, mi se făce rău de tot. Mi se opreşte respiraţia...", spune fratele românului mort în Italia. Acum, de când a aflat de moartea fratelui, Ştefan s-a gândit să caute un avocat şi să ceară daune. Vrea să dea în judecată şi statul italian şi spitalul de la penitenciar. "El nu trebuia să aibă mâinile dezlegate", ca să-şi scoată perfuzia, e de părere Ştefan. "Că avea probleme. Toată comunitatea europeană ştie că se moare pe capete în penitenciarele din Italia", încheie românul. ÎN AREST Fapta fratelui

Ştefan Alexandru Assael a fost și el condamnat la trei ani şi două luni după ce, în 2009, a fost găsit în maşină cu cocaină. La telefon, nevasta lui, Ana-Maria, lasă un aer de mister în jurul faptei, ca şi soţul de altfel. "Ei, a încercat şi el ceva...", e tot ce zice femeia. Ştefan însă spune că îşi acceptă pedeapsa. "Plătesc pentru asta. Mai am un şi două luni şi am să scap. E prima faptă pe care am făcut-o... Sunt în arest la domiciliu. Pot să vorbesc la telefon, acum de când a plecat nevasta mea mi-a dat o oră jumate dimineaţa, de luni până sâmbătă, să ies să-mi fac cumpărăturile pe care le am. M-am comportat bine, în puşcărie am muncit, am relaţie bună", descrie deţinutul român condiţiile în care stă.

ALTE CAZURI CELEBRE Dinu Damaschin, mort la judecată

Dinu Damaschin, 55 de ani, a murit în sala de judecată a Curţii de Apel Bacău, în timp ce aştepta verdictul privind prelungirea stării sale de arest preventiv, în care se afla.

Damaschin a fost arestat sub acuzaţia de trafic de minori şi proxenetism. Acesta se afla în greva foamei de două luni, din ziua în care a fost reţinut de procurorii DIICOT.

Dinu Damaschin pretindea că ar fi "protectorul" Monicăi Gabor şi că datorită lui, ea ar fi ajuns în Bucureşti, unde l-a cunoscut pe Irinel Columbeanu. "Crulic" a demis un ministru Claudiu Cru­lic, (33 de ani), acuzat că a furat un portofel, a murit într-un spital polonez după ce a intrat în greva foamei, în ianuarie 2008.

După moartea lui, trei membri ai conducerii spitalului penitenciarului "Montelupich" din Cracovia au fost puşi sub acuzare.

De asemenea, moartea acestuia a dus şi la demisia ministrului de externe al României, Adrian Cioroianu.

"Valută", 10 luni de grevă

Craioveanul de origine iraniană Jahani Farid, zis Paul Valută, a murit în ianuarie 2009, după ce, timp de aproape zece luni, a refuzat hrana din penitenciar.

Paul Valută a fost arestat pe 25 februarie 2008 de poliţiştii Biroului de Combatere a Crimei Organizate Craiova, la cererea procurorilor DIICOT din Timişoara, care aveau informaţii că a fost implicat într-o fraudă de 2,2 milioane de euro comisă de Mihaela Rosana Biţu, o funcţionară a BRD Craiova. (Mădălin Pribu) Citiți și:

• Moartea lui Claudiu Crulic aduce în instanţă trei medici polonezi
• Un român a murit în Italia, după ce a făcut greva foamei în închisoare