Strașnică lecție despre filozofie găsesc într-un fragment dintr-o scrisoare a lui Caragiale, redat de Dan C. Mihăilescu într-o antologie din deceniul trecut.

 Caragiale ajunge în gară la Ploiești și merge la bufet să-l salute pe patron, C. Dobrogeanu-Gherea. Firesc, cei doi se așează la masă. Specialitatea bufetului era friptura de vițel. Iată fragmentul: ”O pulpă de vițel se istovește ca prin farmec sub cuțitul lui Gherea, care aruncă ciolanul gol deoparte pentru a apuca o a doua pulpă ce sosește caldă. Iată, zic eu în gînd, imaginea fidelă a nimicniciei adîncilor cercetări științifice. Pulpa de vițel reprezintă natura, lucrul în sine, cuțitul lui Gherea reprezintă spiritul nostru: el nu poate face alta decît să taie felii, mai mult sau mai puțin subțiri...A tăia o felie, a tăia cît mai multe nu va să zică a pătrunde în esența pulpei de vițel. După fiecare tăietură ne vom afla în fața altei suprafețe; pulpa de vițel nu va voi să ne arate decît suprafețe, ascunzîndu-și sistematic sinele, așa încît, cînd vom rămîne pe farfurie cu cea mai mică bucățică și cu ciolanul în mînă ne vom găsi tot în fața unei suprafețe...Vom fi distrus, pînă la cea din urmă fărîmiță, obiectul cercetărilor noastre fără să putem pătrunde o clipă măcar în intima lui esență, în sinele însuși al lucrului. Atunci vom face ce-a făcut dl Gherea: cu un zîmbet ironic, vom arunca ciolanul deoparte - și iată scepticismul! Vom arunca ciolanul la cîini, precum aruncă, obosit, filozoful chestiunea impenetrabilă în ghearele comentatorilor și ale profesorilor de Universitate.” Kantism adorabil, de Ploiești! Vă doresc un weekend de meditație calmă și apetit sănătos!