Dacian Cioloș acuză că, în prezent, există „două Românii”, invocându-se că una este „de stânga, alta de dreapta, una e conservatoare și cealaltă progresistă, că una este retrogradă, că cealaltă este TeFeL-istă, că una e religioasă, cealaltă seculară, că una este națională, cealaltă mânată condamnabil de interese străine”.
„Aud tot mai des politicieni care dau vina pe așa-zise forte oculte interne sau externe, care ar atenta la stabilitatea țării, confundată, invariabil, cu stabilitatea partidelor aflate la putere și intangibilitatea liderilor acestora. Fac asta, fie din incapacitatea de a propune ceva coerent unei societăți care dorește mai mult de la liderii ei politici, fie din pornirea instinctuală de a bloca evoluții care, pentru ei, pot să însemne mai puțină influență, mai puțină putere sau un acces limitat la resurse. Sunt scenarii cu care, din păcate, mulți oameni de bună-credință rezonează, oameni care iau de bune răspunsuri simpliste, pre-fabricate, de multe ori minciuni, în principal pentru că acestea răspund propriilor temeri.
Din cauza modului în care s-au făcut reformele în România, o parte a societății a suferit constant efectele negative, incertitudinea și impredictibilitatea aduse de schimbare. Sunt oameni care nu o duc deloc pe roze. Această teama de schimbare, alimentată sistematic de politicieni iresponsabili sau pur si simplu incapabili să gestioneze reformele necesare pentru a aduce rezultate pozitive, a fost speculată, folosită și alimentată electoral, într-un cerc blestemat al fricii și subdezvoltării.
O altă parte a societății așteaptă o schimbare fundamentală de abordare în guvernarea țării, o evoluție structurală a bunăstării generale, nu doar din punct de vedere economic, ci și moral. O dorință legitimă de normalitate, de însănătoșire a mediului social si politic, pe care aceasta parte a societății si-o asuma si o cere din ce in ce mai apăsat, inclusiv in strada.
Aceste două Românii sunt folosite de cei care vor sa ajungă la putere, prin antagonizare, spunându-se că una e de stânga, alta de dreapta, că una e conservatoare și cealaltă progresistă, că una este retrogradă, că cealalată este TeFeL-istă, că una e religioasă, cealaltă seculară, că una este națională, cealaltă mânată condamnabil de interese străine, sau alte etichetări simpliste care să justifice și să încadreze în pătrățele aceste tendințe.
Eu cred că nevoia de transformare este atât de mare, că am ajuns atât de departe de ceea ce putem fi ca societate, încât, dacă nu ne asumăm toți, și „vlădici” și „opinci”, un efort comun de a pune țara pe un făgaș normal, o să fim din nou purtați într-o direcție sau alta, victime vinovate ale curenților din jurul nostru.
Un remediu pentru cele de mai sus trece printr-un dialog necesar între cele două Românii. Cred că aceasta este principala misiune a societății civile în următorii ani. Altcumva, mă îndoiesc că în perioada următoare se va schimba ceva fundamental în abordarea clasei politice. Și nici nu cred că, prin continuarea confruntărilor și conflictelor politice, putem să ne așteptăm la o evoluție structurală a societății. Noi partide politice sau o reformare a celor existente, ar avea sens numai dacă cei care le reclama își asumă și acest dialog direct cu apropiații lor, cu vecinii, cu prietenii, dar și cu oamenii care nu sunt în același curent și în aceeași bulă cu ei. Trebuie să facem împreuna acest pas, ca societate, ca sa putem spera că, la un moment dat, va exista și un alt mod de a face politică în România”, a scris fostul premier tehnocrat duminică, pe pagina sa de Facebook.
Recomandările noastre
