Evenimentul Zilei > Horoscop > Ciocoflenderul împlinește 85 de ani! HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR  
Ciocoflenderul împlinește 85 de ani! HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR   

Ciocoflenderul împlinește 85 de ani! HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR  

Eşti pe cale să începi o nouă etapă, un nou proiect şi ai foarte multe îndoieli, ceea ce te face suspicios. E greu să te concentrezi şi e şi mai greu să faci concesii, cel puţin astăzi!

Să-i spunem La Mulți Ani! Lui Florin Piersic, cui altul? Împlinește 85 de ani, mulți înainte! Acum, că a trecut de acest prag, îngerul are ce povesti. Lasați-l să vorbească, este ultimul Mare Actor, ultimul Unicorn.

 Că tot am vorbit de lucruri dulci, ce este mai dulce decât o poveste frumoasă! Să vă spun povestea lui Harap Alb? Nu, cred că o să o spună el singur, povestea vieţii lui Harap Alb în Țara Spânilor.

Pe Harap Alb, adică pe Florin Piersic, l-am văzut prima dată, pe scenă în ”Înșir-te, Mărgărite!”, ba nu, a fost „Tragedia optimistă”, în anii 60’. La „Teatrul Național” în spatele Poştei Române, astăzi Muzeul Naţional. Juca alături de Radu Beligan, într-o formă extraordinară, atunci şi de Marcela Rusu, aflată în vârful seducţiei artistice a unei femei frumoase şi inteligente, o actriţă fără pereche. Apoi l-am văzut în toate piesele de teatru şi filme. Am fost, poate, cel mai fidel spectator. Când nu eram în ţară, făceam rost de înregistrarea filmului, sau a piesei, dar nu pierdeam nimic.

Un mare, un actor uriaş, ultimul mare actor în viaţă!

Dar, la fel ca şi Harap Alb, Florin Piersic era un magnet pentru peripeţii, care de care mai… interesante! Am fost martor la mai multe, să vă povestesc două dintre ele. Prima, tot în anii 60’. Tata, era pe atunci şeful executiv al Consiliului Muzeelor şi făcea parte din Comitetul de cultură şi artă. Ba, era și interimar la Consiliul cinematografiei, că așa se mâncaseră între ei oamenii celei de a 7-a arte, că nu se putuse numi un șef!

Eu, după ce terminam şcoala, mă urcam în autobuzul 31 şi ajungeam la Casa Scânteii, unde avea biroul tata. Era un obicei al familiei ca fiul să-şi urmeze tatăl, ca să înveţe câte ceva, „să fure meseria”. Stăteam cuminte în biroul tatălui meu, pe un fotoliu, într-un colț, nu prea vizibil și ascultam cu luare aminte ce se vorbea acolo. Pe la ora 18, mergeam, pe jos, prin Parcul Herestrău, amândoi,  spre casă. Locuiam în zonă, pe Av. Ștefan Protopescu, numărul 7, Bloc C3, unul dintre blocurile turn de lângă patinoar. Vorbeam mult, îl întrebam pe tata de una şi de alta și el îmi răspundea cu bucurie.

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.