Credincioşii ortodoxi de peste Prut îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie consumând castraveţi prospeţi, unşi cu miere de albine, ca să le fie viaţa dulce întreg anul. Tot în această zi, creştinii au voie să guste din roada nouă de mere.

Ce reprezintă Sfântul Ilie pentru moldoveni

Potrivit legendei, Sfântul Prooroc Ilie a fost fiul unui mare preot al Legii Vechi, preot care a avut o vedenie cu fiul său. Se făcea că îngerii îl înveleau pe acesta în veşminte albe şi îi dădeau să mănânce flăcări. Preoţii din Templu au interpretat această viziune ca fiind un semn de la Dumnezeu.

Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca şi San-George şi Samedru, este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrarii de la un sfant crestin - Sfantul Prooroc Iile. În Panteonul românesc Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificata cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

Ca divinitate solară şi meteorologică, Sânt-Ilie provoaca tunete, trăsnete, ploi torentiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina.

Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, Sânt-Ilie este atestat prin numeroase tradiţii, mai ales în mediile păstoreşti.

Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Ilie

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semânate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbracau şi se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sânt-Ilie, visau cânepa verde era semn că se vor marita cu flăcăi tineri şi frumosi, iar dacă visau canepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit dupa care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor faceau bube în gură.

Nu era voie sa se consume mere pana la această zi şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astazi. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfintiţe, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

Se credea şi se mai crede şi astăzi că dacă tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Sânt-Ilie marcheaza miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

De Sfântul Ilie nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).