De vineri, lumea l-a pierdut pe Paul Newman. Avea 83 de ani şi a pierdut lupta împotriva cancerului. În ciuda uriaşei sale celebrităţi, Newman a dus o viaţă modestă şi extrem de generoasă.

„Moartea sa a fost la fel de privată şi discretă ca întreaga sa viaţă, un artist umil care nu a crezut despre sine că este «mare», înconjurat de familia sa dragă şi de un cerc de prieteni apropiaţi“, s-a spus într-o declaraţie dată de familia sa duminică.
 
Actorul, care a cunoscut consacrarea cu rolul din „Cineva acolo sus mă iubeşte“, era căsătorit de peste 50 de ani cu actriţa Joanne Woodward, cu care a avut trei fiice. Cuplul s-a ţinut departe de strălucirea Hollywoodului, stabilindu-se în Westport, Connecticut. Întrebat odată despre infidelitate, Newman a răspuns: „De ce să ieşi în oraş după hamburger când ai acasă friptură?“

Pilot de curse cu recorduri

Unicii săi ochi albaştri, farmecul şi umorul său cald inconfundabil, precum şi acţiunile sale filantropice l-au făcut să fie una dintre cele mai proeminente figuri ale artei americane vreme de peste şase decenii. A fost nominalizat de zece ori la Oscar şi a câştigat trofeul pentru Cel mai bun actor în 1987, pentru „The Color of Money“ („Culoarea banilor“).
 
Dar actoria nu a fost singura sa preocupare: Newman a făcut carieră şi ca pilot de curse, şi ca fondator al unei linii de produse alimentare, „Newman’s Own“, pe ale cărei etichete apar faţa şi numele său. Din această din urmă întreprindere a donat peste 150 de milioane de dolari acţiunilor de caritate. Ca pilot de curse, a înregistrat cel puţin două recorduri: în 1975, a ieşit pe locul al doilea în competiţia de 24 de ore de la Le Mans, iar în 1995, la 70 de ani, a fost cel mai în vârstă membru al unei echipe câştigătoare în circuitul de la Daytona.
 
În mai 2007, Newman a declarat într-un interviu acordat televiziunii americane ABC că a renunţat la actorie. „Nu mai sunt capabil să mai lucrez… nu la nivelul la care aş vrea“, i-a spus el prezentatorului ABC. „Începi să-ţi pierzi memoria, începi să-ţi pierzi creativitatea. Aşa că pentru mine capitolul s-a cam încheiat.“ Cu umorul caracteristic, actorul se minuna de propria rezistenţă: „Nu poţi fi atât de bătrân ca mine fără să te trezeşti dimineaţa cu o privire surprinsă: «Dumnezeule mare, ca să vezi, încă mai sunt pe-aici!». E absolut uimitor că am supravieţuit băuturii, fumatului, maşinilor şi carierei“.

După ce ştirea că a fost tratat pentru cancer în New York a devenit publică, Newman a încercat să potolească îngrijorarea tuturor. Abia în iunie anul acesta partenerul său de afaceri A.E. Hotchner a confirmat că actorul era bolnav deja de 18 luni. În august, presa americană scria că Newman a terminat chimioterapia şi le-a spus membrilor familiei sale că vrea să moară acasă. Se pare că Newman, care obişnuia pe vremuri să „sudeze“ ţigările, a făcut cancer la plămâni.

Comparat cu Marlon Brando

Lee Strasberg, care l-a pregătit pe Newman la Actor’s Studio, a declarat cândva că Newman ar fi putut fi un actor la fel de mare ca Marlon Brando, dacă n-ar fi fost atât de arătos.
 
În opinia lui Strasberg, Newman avea talentul, dar s-a bazat prea adesea pe înfăţişarea sa pentru a-şi interpreta rolurile.
 
O lume întreagă în doliu

„Există un punct în care sentimentele sunt dincolo de cuvinte. Am pierdut un prieten adevărat. Viaţa mea – şi această ţară – este mai bună pentru că el s-a aflat în ea“, a spus Robert Redford, prietenul şi partenerul de ecran al lui Newman în „Butch Cassidy“ şi „The Sting“ („Cacealmaua“). Bill şi Hillary Clinton au declarat că le va lipsi „dragul lor prieten“.

GENERAŢIA DE AUR

A jucat alături de Redford şi Taylor

Primul mare rol de film al lui Newman a fost Rocky Graziano în „Cineva acolo sus mă iubeşte“ (1956). Doi ani mai târziu, a apărut în „Lunga vară fierbinte“, împreună cu Woodward, cu care s-a şi căsătorit atunci, după ce a divorţat de prima sa soţie, Jacqueline Witte. În „Pisica pe acoperişul fierbinte“ (1958), a jucat alături de Elizabeth Taylor, apoi a urmat „The Hustler“ (1961). Anii ’60 au fost marcaţi de hiturile „Hud“ (1963), „Cool Hand Luke“ (1967) şi „Butch Cassidy and the Sundance Kid“ (1969), westernul în care a jucat cu Redford. Cei doi s-au reîntâlnit patru ani mai târziu pentru a filma „The Sting“. Paul Newman a fost apreciat şi pentru munca sa din spatele camerei: a fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun film şi a câştigat un Glob de Aur pentru regie cu „Rachel, Rachel“, pe care l-a şi produs, având-o protagonistă pe Woodward. Deşi cariera sa în film s-a mai domolit în anii din urmă, Newman a fost nominalizat la Oscar în 1994 petru drama „Nobody’s Fool“ („Niciodată nu e prea târziu“) şi apoi în 2002 pentru thrillerul „Road to Perdition“ („Drumul spre pierzanie“). În 2005, pentru performanţa sa din miniseria „Empire Falls“, a luat un Emmy. Ultimul său rol a fost în filmul animat „Cars“ (2006), unde a fost vocea lui Doc Hudson.

Paul Newman, declaraţie din ultimii ani ai vieţii: "Dumnezeule mare, ca să vezi, încă mai sunt pe-aici! E absolut uimitor că am supravieţuit băuturii, fumatului, maşinilor şi carierei."