Tribunul, apoi comisul Gheorghe era de fel dintr-o familie bogata şi vestita din Capadochia. L-a infrunta pe imparatul Diocletian in problemele delicate ale religiei supusilor romani.
Comisul Gheorghe a marturisit ca este creştin si l-a intrebat direct pe imparat de ce prigoneşte pe crestini si de ce nu respecta vechea lege romană venită de la fondatorii Romei, Romulus si Remus, prin care se lasa deplina libertate de credinţă cetatenilor atata timp cate se jura supunere fata de Roma. Imparatul a replicat aratand ca multi creştini pun inainte religia lor faţă de interesele Romei si ca crestinii sunt stricători, nu luptă pentru Imperiu şi au incendiat multe temple si ca au omorat multi prefecti si mari preoti. Gheorghe… tot Gheorghe – a inceput să strige luiand de martori pe Dumnezeu, Sfinţii, Arhanghelii si pe Ingeri că nu se poate ca niste oameni blânzi si cu frică de Dumnezeu să facă acele crime. Probabil, asta este in interpretarea mea, că imparatul Diocletiat a sarit in sus zicand : “Gheorghe eşti impotriva mea, ma faci mincinos, vrei sa incepi procedura de suspendare ?!" Şi a pus garda pretoriană, un fel de SRI, SPP si SIE la un loc sa-l aresteze pe nea Gheorghe si să-l tortureze la niste baze CIA – asta tot in interpretarea mea.
Ei, dragii moşului, dar nea Gheorghe era Gheorghe şi credea in IIsus asa ca nici o chinuire: fie ca l-au impuns cu o sulita, sau l-au tras pe roata sau l-au pus sa alerge cu gheata de fier nu a avut nici un efect pentru ca el era Gheorghe. Stiţi bancul, nu : “… aşa tânăr si Gheorghe?". Adica si asta este tot in interpretarea mea, un barbat adevarat, călit in atatea razboaie si avand conditie fizica cat toti aia din filmul “300" şi mai ales mărturisitor întru Iisus, probabil ca le-a zis râzand cand il impungeau cu sulita “Bai nea Caisa, ia andreaua aia de pe mine ca mă gadili !". Apoi Gheorghe a mai facut ceva minuni : a inviat un mort de patru sute de ani care a relatat pe viu ce nasol este in iad pentru ca nu a avut posibilitatea sa fie creştin, a vindecat toti creştinii punandu-i sa se spele mai des, ce pisici ! Doamne, iarta-ma ! A mai inviat şi un bou. Aviz politicienilor!
Dar marea isprava a lui Gheorghe este cea cu balaurul, pentru care a fost pozat si asa a ramas ecvestru si cu sulita in gura unei ciudatenii - cum apare in toate icoanele. Dupa cum se arata in “Dosarele creştine X" – tot in interpretarea mea – in cetatea Viritului, aproape de Palestina intr-o balta işi facuse cuib un crocodil mutant picat dintr-o farfurie zburatoare, sau vreo fosilă de genul pterodactilodinozauroraptor. Creatura cam ronţăia la carnita umana asa ca se cam facuse loc in cetate si toata lumea se muta la ţara. Ba orăşenii mai facusera obiceiul sa hranesca chestia aia din balta cu câte un membru mai fraged al familiei. Zilnic. Cand ii venise rândul fetei primarul (bucaţică bună) pac! si nea Gheorghe vine pe acolo cu cal, armura, suliţă, aură – ce mai, cu tot armamentul din dotare. Se duce cătinel la balta si ii zice balaurului “ Ba somalezule, da’ acte de identitate şi viza de imigrat ai matale ?" Chestia aia – nimic, nada, mucles şi un praz verde! Ba a mai şi căscat gura şi avea o răsuflare… Aşa că Sfântul Gheorghe a folosit armamentul din dotare dupa trei lovituri de suliţă de avertisment. Osana !
Ne puteți urmări și pe Google News
Evident, dar evident, o calchiere a legendei lui Perseu şi a Andromedei din mitologia greceasca, da’ cui ii pasa ?! Marea înţelepciune a Creştinismului a foct adaptarea şi încorporarea miturilor, după modelul imperial. Doar era religia oficială în Imperiu!
Acum revenim la povestea cu imparatul. Dizidenta lui Gheorghe nu prea ii placea imparatului asa ca i-a intins lui Gheorghe o cursa. L-a invitat la o mare orgi… petrecere! Gheorghe s-a aranjat, si-a pus armura de aur, a luat sulita lui aia tare (se spune de unii ca ar fi fost chiar Lancea Destinului) şi dă să iasă pe uşă. In apartamentele romane de peste doua mii de metri patrati cum avea repartizat Gheorghe la iesire era prevazuta o oglinda de bronz, argint sau chiar din materialul ala nou si scuuuump – sticla. Asa ca Gheorghe se uita in oglinda şi se vede tare draguţ si elegant, dar cu suliţa in mana. “Ce m-a apucat sa plec cu sulita !" se mira el “daca mi-o schimba impăratul la garderoba?". Aşa că se duce inapoi in casă, cale de vreun kilometru si pune la loc sulita in rastel. Vesel şi neinarmat pleaca pe drum. Dar, aicea intervine o muzica lugubră, vreo doua sute de ţiga… tâlhari puşi de imparat il pândeau si l-au facut bucati mici-mici cu săbiile. Aşa că de aceea sunt aşa de multe moaşte ale Sfântului Gheorghe!
Lăsând gluma deoparte, că doar numai proştii sunt tot timpul solemni, şi pentru ca una din fericirile uitate este să fi om vesel şi cu credinţă in Iisus, Sfantul Gheorghe este o sărbătoare a militarilor şi Ziua Fortelor Terestre. Creştinismul a avut in primul mileniu un mare concurent in persoana cultului lui Mithra – adoptat in special de marile unitaţi armate romane. Raspunsul Creştinismului a venit cu o oferta care nu poate fi refuzată - prin sanctificare ofiţerilor şi soldaţilor creştini din rândul armatei. E bine să fi Sfânt, nuuu?
Recomandările noastre
