Numele real al unuia dintre cei mai mari criminali ai istoriei este Saloth Sar. Pseudonimul Pol Pot l-a folosit după ce a devenit revoluționar. Acesta provenea dintr-o familie aristocratică, ale cărei origini se pierdeau în negura timpului, fiind strâns legate de dinastia regală, scrie Historia.

Până la vârsta de şase ani a locuit la ţară, pe proprietatea tatălui său care se întindea pe mai mult de nouă hectare, unde alerga pe câmpiile crude şi se îndeletnicea cu treburile obişnuite ale „vechilor oameni”. După împlinirea vârstei de şase ani, Pol Pot a fost trimis la fratele său care deţinea funcţia de secretar al palatului, în Phnom Penh. Aici s-a călugărit, într-o mănăstire budistă din apropierea palatului regal.

Perioada de noviciat, plină de întrebări din ce in ce mai apăsătoare cu privire la practicile călugărilor – când ieşeau din mănăstire, pentru a obţine cu uşurinţă bani şi alimente, îşi luau o mină contemplativă – s-a încheiat fără a găsi răspunsurile mult dorite; si-a continuat studiile într-o şcoală catolică privată, loc unde a învăţat diferite materii de bază, printre care şi limba franceză, cunoaştere care i-a adus şansa studiului în străinătate.

Pol Pot era un băiat supus şi liniştit, plin de respect faţă de cei din jurul lui

Se spune că odată a refuzat să taie o gaină deoarece nu se simțea îndreptăţit să ia viaţa unei fiinţe, preferând să fie văzut ca un laş. Personalitatea lui Pol Pot va fi puternic influenţată de schimbările politice din stat.

După Al Doilea Război Mondial, la 24 de ani, Pol Pot a ajuns și la Paris, cu o bursă, studiind electronica. Acolo, însă, tânărul cambodgian a dat cu nasul de marxism. A intrat în Partidul Comunist Francez, frecventând un anturaj dubios, din care mai făceau parte și alți studenți cambodgieni atrași de mirajul marxismului. La facultate, el a picat examenele și a fost nevoit să se întoarcă acasă.

Prin 1963, Pol Pot a început să se implice tot mai energic în mișcarea revoluționară comunistă. Ajunge în foarte scurt timp președintele Partidului Muncitoresc din Kampuchea – Khmerii Roșii, formațiunea comunistă a Cambodgiei.

Pol Pot a fost fascinat de Revoluția Culturală a dictatorului comunist chinez

Pol Pot a intrat în legături cu Vietnamul comunist și cu China lui Mao, pe care a vizitat-o în 1966. Pol Pot a petrecut anul 1967 departe de civilizație. A stat într-un trib din munți Cambodgiei și, văzând cât de simplu trăiesc țăranii, departe de orice confort și influență a orașului și a civilizației moderne, a ajuns la concluzia că aceasta trebuie să fie societatea ideală către care trebuie să tindă omenirea.

În 1968, Khmerii Roșii au pornit răscoala. Susținuți de China (Mao avea să fie nu doar mentorul, ci și cel mai important aliat al lui Pol Pot), au reușit să ocupe zona muntoasă a țării dinspre Vietnam. A fost momentul în care Statele Unite au comis o eroare majoră. Considerând că Vietnamul comunist va fi ajutat de frații de doctrină din Cambodgia, americanii au început să bombardeze țara, ostilizând rapid populația care, prin ricoșeu, a fost aruncată în brațele Khmerilor Roșii.

Au început execuțiile. Un număr uriaș de oameni au fost împușcați

După ce a ajuns la putere, în 1975, Pol Pot a declarat „Anul Zero” al erei comuniste în Cambodgia. Pol Pot conducea discreționar, cu o mică gașcă de complici. A declarat anul 1975 „Anul zero” și a dat ordin ca țara să fie eliberată de tot ceea ce nu era comunist.

Ca într-o tornadă a nebuniei, a delirului tradiționalist, s-a pornit, de fapt, asaltul asupra a tot ceea ce însemna civilizație și progres. Străinii au fost expulzați. Ziarele au fost scoase în afara legii.

Au început execuțiile. Un număr uriaș de oameni au fost împușcați, sub acuzația că avuseseră legături cu vechiul regim. Inclusiv toți liderii religioși, indiferent de confesiune, au fost uciși. Dimensiunile la care s-a împins teroarea și crima regimului comunist în Cambodgia acelor ani nu pot fi înțelese pe deplin de un om din epoca noastră, deși ne despart numai 45 de ani de tragedie. În Cambodgia au fost uciși inclusiv oamenii care purtau ochelari – semnul de netăgăduit al faptului că făceau parte din “intelectualitate”.

Acest criteriu al Khmerilor Roșii e posibil, de fapt, să le trezească amintiri bucureștenilor martori la mineriada din 14-15 iunie 1990, atunci când simpatizanții lui Ion Iliescu și ai FSN (Iliescu făcuse parte din nomenclatura comunistă, iar FSN era moștenitorul Partidului Comunist) au bătut cumplit trecători, pe stradă, pentru simplul motiv că aveau barbă, părul lung sau purtau ochelari. Ceea ce arată că, pe fond, mișcările comuniste împărtășesc aceleași idei și metode, indiferent în ce parte a globului se nasc.

Pol Pot s-a prezentat poporului drept „Fratele numărul 1”

Apoi a mutat locuitorii de la orașe la țară, în „câmpurile morții”. Pol Pot și-a schimbat iar numele, prezentându-se poporului drept „Fratele numărul 1”. A fost momentul în care a considerat că poate trece la nivelul următor, transformarea Cambodgiei într-o societate agrară asemănătoare celei din satul unde își petrecuse el un an, în 1967.

În capul „Fratelui numărul 1” se amestecau principiile și ideile marxism-leninismului cu fantasma societății arhaice ancestrale. Pol Pot plănuia să implementeze în Cambodgia “adevăratul rai comunist”: o societate fără bani, fără intelectualitate, fără elite și fără orașe, unde toată lumea trăia muncind pământul, “fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi”, departe de corupția vieții moderne.

Nu trebuia să existe bănci, companii, firme, capitaliști, burghezie, oamenii n-aveau nevoie de televizor, mașini, confort, paturi moi și orice alt lucru care putea să-i “strice”. Orășenii au fost scoși din case și mutați în Cooperative agricole de producție (Colhozuri), la țară.

„Deportații” erau băgați în cooperative agricole și lagăre de exterminare

Capitala Phnom Penh era, când a venit Pol Pot la putere, un oraș cu două milioane de locuitori și cu o viață efervescentă. În timp record, localitatea s-a transformat într-un ținut pustiu, depopulat.

Khmerii Roșii au împărțit populația țării pe categorii, exact așa cum făcuseră și regimurile comuniste din Rusia și China înainte. Erau cei cu “drepturi depline”, adică țăranii care munciseră dintotdeauna pământul, și “deportații” – orășenii, intelectualii și oricare persoană asupra căreia plana până și cea mai mică suspiciune că ar fi “dușman al regimului”.

Locuitorii care erau considerați “irecuperabili” – cei cunoscuți pentru legături, cât de mici, cu străinătatea, dar și oamenii de afaceri, profesorii, scriitorii, artiștii, în general oricine putea fi bănuit că ar fi intelectual – au fost băgați în lagăre de concentrare. Exact după modelul din Germania nazistă, Uniunea Sovietică a lui Stalin și China lui Mao, în aceste “abatoare” au fost torturați și exterminați sistematic, în masă.

Cambodgia s-a umplut de gropi comune, copiii își turnau părinții, oamenii înfometați erau uciși

Teroarea în Cambodgia era cumplită. Sute de mii de oameni care au scăpat de execuția imediată au fost transformați în sclavi. Erau munciți până când mureau de extenuare sau de foame.

Cambodgia s-a transformat într-un ținut al groazei și morții. Țara s-a umplut de gropi comune. Mii de oameni erau aruncați de-a valma în ele, după ce erau uciși. Până și copiii erau educați să-și pârască părinții. Pretutindeni apăruseră informatorii. Mizele era minuscule: pentru un blid de orez în plus, pentru o sarcină mai ușoară sau doar pentru speranța că nu vor fi uciși, oamenii se turnau între ei.

Pol Pot a urmat mai departe rețeta marilor sale modele, Mao și Stalin, și a început apoi epurarea aparatului de partid. În scurt timp, peste 200.000 de membri ai Khmerilor Roșii au fost și ei executați. Totul s-a petrecut într-un timp foarte scurt, nici 4 ani.

Sfârșitul experimentului comunist în Cambodgia: 2-5 milioane de morți

Iar alte milioane de oameni au fost despărțiți de familii. În 1979, Pol Pot a intrat în conflict cu Vietnamul. Trupele vietnameze au invadat țara, au ocupat Phnom Penh și l-au alungat pe criminal și Khmerii săi Roșii către vest. Pol Pot a fugit în Thailanda.

Noul regim l-a judecat în lipsă și condamnat la moarte pentru genocid. După alungarea monstrului, la putere a venit un guvern susținut de Vietnam, compus din diverse facțiuni comuniste mai moderate și disidenți întorși în țară care nu erau comuniști. Milioane de oameni, deportați de Khmerii Roșii în lagăre de exterminare sau cooperative agricole, și-au părăsit locurile de detenție, fie întorcându-se acasă, fie pribegind prin țară, în căutarea familiilor de care fuseseră despărțiți brutal.

În 1998, după ce își ucisese inclusiv vechii tovarăși de nenorociri, liderul comunist a fost arestat de un alt lider veteran al Khmerilor Roșii. Pol Pot fost condamnat pe viață, murind în pușcărie la scurt timp după aceea.

Pol Pot va rămâne cunoscut  drept cel mai notoriu criminal din istoria recentă a Asiei de Sud-Est, cel care a distrus aproape complet patrimoniul tradițional şi istoric al Cambodgiei, scrie historia.ro.