Dragi lupi, padawani şi hobbiţi astăzi o să vă spun încă o pildă cu Nastratin Hogea. Mi-aţi cerut poveşti, mereu, cu tărie şi hotărâre. Vă înţeleg foarte bine! În ziua de astăzi, când ești amenințat din toate părțile, și eu aș vrea să încep ziua cu zâmbetul pe buze și cu o cafea bună! De fapt, așa fac!

Cu umilinţă răsfoiesc „Divanul persian” al şefului mason Mihail Sadoveanu, sau „Scrisorile persane” ale lui Charles de Secondat, baron de Montesquieu, ca modele şi inspiraţie. Am fost ani buni în Orient, am participat la „divane persane”, la petreceri sufi cu câtece, dans și poezie, dar acei scriitori celebri aduc ceva în plus: talentul de a face lucrurile mai interesante decât sunt în realitate! Aşa, cu multă smerenie, am început şi eu să scriu „Divanul Persan”. Poate odată, sau altădată, să strâng toate poveştile într-un volum. Dar știu că acest lucru nu o să se întâmple niciodată. Sunt prins în mașina timpului, cea a supraviețuirii zilnice, așa că nu am timp nici să mor. Poate de aceea sunt în, încă, viață.

Mi-ați cerut povești… Ascult şi mă spun, vorba jinnului, spiritului, din sticlă!

Demult, s-au strâns înţelepţi, savanţi și cărturari dint totă lumea ca să răspundă la o întrebare: sunt oamenii de două categorii? Nu se mai ştie dacă adunarea a fost în măreţul Bagdad, în fabulosul Damasc, cel cu cele şapte porţi, sau în luminosul şi auritul Constantinopol.

Da, au spus învăţaţii musulmani, oamenii sunt de două feluri: există credincioşi şi necredincioşi. Creştinii au refuzat această împărţire şi au spus că, da, există două categorii de oameni: cei care vor fi mântuiţi şi cei care vor arde în infern. Grecii cei hedonişti au spus clar: grecii şi… barbarii! Alţi filosofi au spus: da, există două categorii de oameni, cei bogaţi şi cei săraci. Cei inteligenţi şi cei proşti, au spus învăţaţii din Caledonia. Un thug, adorator al lui Kali, zeița morții, venit tocmai din India a zâmbit rău: sunt două categorii de oameni: cei vii şi cei morţi! Pitagoreicii au spus: sunt două categorii de oameni, cei buni şi cei răi!

Discuţiile, demonstraţiile şi argumentările au durat mult, luni de zile. În ciuda erudiţiei, a învăţăturii şi a unei evidente bune credinţe, cei prezenţi nu puteau ajunge la o concluzie, la o soluţie acceptată de toţi.

Când, iată, pe lângă locul dezbaterii trece, pe măgăruşul lui, Nastratin Hogea. Învăţaţii, savanţii, filosofii sar de la locurile lor şi îl întreabă: Nastratin! Înțeleptule, avem o nelămurire. Cum spui tu, aşa să fie! Există două categorii de oameni? Sigur că da! a răspuns Nastratin, fără a se opri Şi care sunt acelea? au întrebat înţelepţii.

Cei care cred că există două categorii de oameni şi ceilalţi, care nu cred! a spus Nastratin, îndemnându-şi măgăruşul la drum.

Pilda este evidentă, dragi lupi padawani şi hobbiţi! Fiecare are părerea lui şi ţine la ea. Sau sunt unii care au păreri și unii care nu au… două feluri de oameni!

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE