Iminenta proclamare a independentei Kosovo pune UE la grea incercare.
Pe 10 decembrie expira termenul fixat de ONU pentru negocierea unui „statut final” al provinciei Kosovo. Negocierile dintre albanezi si sarbi nu au dus la nimic. Sarbii ofera o larga autonomie. Albanezii kosovari nu vor decat independenta.
Pe masa Consiliului de Securitate se afla deja planul de independenta supravegheata al emisarului ONU, Ahtisaari. Rusia blocheaza insa adoptarea lui. Kosovo se afla din nou in pragul unei explozii nationaliste. Ca urmare, liderii kosovari asteapta sa treaca 10 decembrie, ca sa declare unilateral independenta. SUA au indicat ca vor recunoaste noul stat. UE cere un mic ragaz pentru a coordona reactia statelor membre. Cele care se tem de presiuni autonomiste ezita sa se pronunte - printre ele si Romania. Altele iau in calcul reactia Rusiei.
De opt ani, Kosovo se afla sub administrare ONU si e patrulata de o forta sub conducerea NATO. NATO se afla acolo ca urmare a interventiei in fosta Iugoslavie, care a pus capat epurarii etnice declansate de Milosevici. UE ar urma sa pastoreasca viitorul ministat falimentar, minat de coruptie si crima organizata, cu cea mai ridicata rata a somajului, dar si a natalitatii din Europa.
Problema e ca acest transfer va trebui sa se faca fara o rezolutie a Consiliului de Securitate. Ceea ce, in ochii Serbiei si a protectorului ei, Rusia, ar insemna o incalcare a dreptului international. Serbia va face tot posibilul pentru a submina propusa independenta. S-a angajat, insa, sa nu intervina militar. De partea sa, NATO promite sa impiedice izbucnirea unor ciocniri violente.
Totusi, riscuri exista. Sarbii, majoritari in nordul provinciei, vor incerca sa se desprinda de Kosovo sau sa se alipeasca Serbiei. Sarbii bosniaci vor fi tentati sa urmeze precedentul si sa rupa Bosnia, reconstruita prin eforturile UE. Balcanii pot deveni din nou o zona instabila, iar Moscova ar putea exploata instabilitatea.
UE se afla in fata unui important test de maturitate. Va trebui sa actioneze la unison si sa-si asume un angajament de politica externa dificil si de lunga durata.