Noul Tratat „de reformare” a UE, care va fi redactat pana in decembrie, va fi supus apoi ratificarii. Irlanda o va face, conform legii, prin referendum. Danemarca ii va urma probabil exemplul. Alte guverne vor evita acest lucru, caci inca o respingere prin vot popular ar avea consecinte de neimaginat.

Motivul pentru care sefii de stat si guvern, in majoritate euroentuziasti, au acceptat diluarea si cosmetizarea textului este tocmai acela de
a-l putea prezenta ca fiind mai putin radical decat cel respins in 2005 si, deci, ratificabil in parlament. In acest scop, Franta a obtinut inlaturarea din preambulul textului a referirii la „concurenta libera si neviciata”. Presedintele Sarkozy spera sa linisteasca astfel opinia publica din Franta, tematoare de efectele concurentei mondiale.

Si guvernul britanic a obtinut derogari care sa justifice renuntarea la ratificarea prin referendum, promisa initial de Tony Blair. Va retine controlul asupra unor domenii in care UE doreste adancirea cooperarii si va fi scutit de aplicarea automata a prevederilor cartei drepturilor sociale si civile. Guvernul olandez spera ca inasprirea conditiilor de eligibilitate a unor viitori aspiranti la aderare va atenua sentimentul raspandit ca integrarea si extinderea au mers prea departe.

Iar pentru a obtine semnatura Poloniei, tara cea mai eurosceptica din randul noilor membre, introducerea unui nou sistem de vot in Consiliul European a fost amanata cu zece ani. Guvernul Kaczynski se considera dezavantajat de propusa realocare a numarului de voturi in functie de populatia tarilor membre.

Compromisul de la Bruxelles a deblocat procesul decizional in UE, dar satisfactia se cere temperata. El confirma tendinta de a crea treptat o uniune cu geometrie variabila. O uniune, in care unele state sunt mai deschise la uniformizare si adancirea integrarii, in timp ce altele opteaza pentru aranjamente flexibile. Majoritatea, fara a consulta direct electoratul.