Noua prioritate a politicii SUA se numeşte Af-Pak. E vorba de două ţări care constituie un focar primejdios de conflict: Afganistanul şi Pakistanul.
Ambele ţări nu controlează decât o parte din teritoriul naţional. Autoritatea celor doi şefi de stat nu depăşeşte cu mult zona celor două capitale. În Afganistan, talibanii, izgoniţi de intervenţia punitivă a SUA pe urmele lui Ben Laden, au revenit în forţă în ultimii ani şi controlează practic sudul şi estul ţării. Guvernul central e corupt şi ineficient. Armata, neputincioasă în faţa talibanilor care îşi trag veniturile din înfloritoarea producţie de opiu.
Eforturile forţelor NATO din Afganistan (73.000 de oameni) de a-i anihila sunt zădărnicite de porozitatea frontierei cu Pakistanul. Talibanii se retrag la nevoie peste graniţă fără să întâmpine o rezistenţă reală din partea armatei pakistaneze. Mai mult, zone întinse din Pakistan, înapoiate din punct de vedere economic, au fost talibanizate. Deşi majoritatea populaţiei pakistaneze este moderată, statul a ajuns să lupte pentru supravieţuire în faţa ofensivei extremismului religios.
Administraţia Bush a contribuit involuntar la această radicalizare, sprijinind regimul fostului dictator Pervez Musharraf cu ajutoare militare în valoare de 11,5 milioarde dolari; Musharraf era considerat un pion esenţial în lupta împotriva al-Qaida. De fapt, mare parte din asistenţă a fost folosită pentru a întări capacitatea de luptă a Pakistanului în raport cu eternul rival, India . Iar armata şi serviciile secrete pakistaneze au tolerat şi poate chiar sprijinit acţiunile militanţilor musulmani care vor să scoată provincia Kașmir de sub administraţia Indiei. Sprijin au primit şi jihadiştii care vor să preia controlul în Afganistan. Pakistanul îi consideră un atu strategic, prin care poate avea un cuvânt de spus la Kabul şi contracara apropierea dintre India şi Afganistan.
Această politică duplicitară a fost înlesnită de puternica afinitate etnică a triburilor paştune care locuiesc de o parte şi cealaltă a lanţului muntos care formează graniţa dintre Afganistan şi Pakistan. De altfel paştunii, luptători dârji şi partizani ai unui cod strict al onoarei, nici nu recunosc graniţa trasată în secolul XIX de un diplomat britanic. Dacă ar avea propria ţară s-ar numi probabil Paştunistan. Ceea ar defini-o ar fi o combinaţie de naţionalism şi islamism sunnit. Aceasta este zona în care al-Qaida îşi şcoleşte adepţii veniţi din Europa occidentală. Paştunistanul este butoiul de pulbere ale regiunii.
Noua administraţie de la Washigton, alarmată de pericolul terorismului islamic, a numit un emisar special pentru zonă. E vorba de Richard Holbrooke, fostul negociator al acordului privitor la Bosnia. Dl Holbrooke tocmai a încheiat o vizită în zonă. A constatat impopularitatea SUA în Pakistan, mai cu seamă în zonele de frontieră în care avioane americane nepilotate bombardează obiective teroriste. A îndemnat din nou guvernul pakistanez să fie mai ferm cu islamiştii. A luat notă cu îngrijorare de decizia autorităţilor de a accepta introducerea legii islamice în pitoreasca vale a râului Swat, cu condiţia ca militanţii islamişti care terorizează zona să înceteze atacurile armate.
Deşi alegerile din această regiune, situată la cca. 150 km de capitală, au fost câştigate de un partid laic, fundamentaliştii au devenit adevăraţii stăpâni, asasinând politicieni, decapitând poliţişti, închizând şcoli cu scopul de a împiedica accesul elevelor etc. Situaţia din Swat, estima Richard Holbrooke, demonstrează că SUA, India şi Pakistanul sunt confruntate cu o ameninţare comună. Aşa cum s-a văzut în cazul atentatelor teroriste de la Mumbai, puse la cale - din câte se ştie - în Pakistan, fundamentaliştii islamici sunt capabili, nu numai să-şi destabilizeze ţara, dar chiar să provoace un eventual război între două puteri nucleare.
Interesul Americii şi al întregii comunităţi euro-atlantice este ca Pakistanul să nu meargă pe urmele Afganistanului. E îndoielnic însă că guvernul de la Islamabad va dori sau va putea să mobilizeze toate forţele de ordine pentru a stăvili ameninţarea fundamentalismului.
Recomandările noastre
