Chișinău, controversa celebrării Zilei Orașului. De ce capitala Republicii Moldova nu celebrează zilele orașului la data atestării documentare?

Se apropie ziua referendumului pentru drumul european și ziua alegerilor prezidențiale. Deși mulți moldoveni de peste Prut se declară pro-europeni, controversele persistă. Rămân separatiști. Exemplul Hramului Chișinăului este elocvent.

Chișinău - atestat la 17 iulie 1436

Chișinău a fost atestat documentar la 17 iulie 1436. Oancea Logofăt primea un document de la Domnia Moldovei cu următoarea precizare:

„La Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheşenăului lui Acbaş, la izvorul unde este Seliştea Tătărească, în dreptul păduricii””.

Orașul ajunge un târg important în secolele următoare. Este capitala Oblastiei Basarabia după anexarea Moldovei dintre Prut și Nistru, în mai 1812, prin Tratatul de la București, de către Rusia Țaristă. La 27 martie/ 9 aprilie 1918, la Chișinău, Republica Democratică Moldovenească proclamată anterior se unește cu România. Protocolul Basarabiei din 28 octombrie 1920 recunoștea unirea dar lăsa problema frontierei pe seama României și a Rusiei Sovietice, din 1922 URSS. Niciodată nu se va rezolva.

În 28 iunie 1940, Basarabia, Bucovina, Herța sunt anexate de URSS prin ultimatum trimis la 26 iunie 1940. România controlează Basarabia după trecerea Prutului la 22 iunie 1941 în Operațiunea Barbarossa și până în vara lui 1944, Chișinău a fost orașul emblemă al regiunii în toată această perioadă. R.S.S. Moldovenească până în august 1991 a avut capitala la Chișinău. Apoi, s-a fondat Republica Moldova.

Chișinău după proclamarea independenței  Republicii Moldova

Chișinău și Republica Moldova au promovat elemente distincte, separatorii. Deși după Marea Unire, în Basarabia a funcționat calendarul gregorian, Moldova post-sovietică a păstrat stilul vechi, starover specific Rusiei. Adică sărbătorile religioase nu sunt ca în România. Ele sunt pe stil vechi.

Moldovenismul președinților pro-ruși Voronin și Dodon a influențat și alte sărbători. Chiar Ziua Orașului sau Hramul Orașului au fost celebrate diferit. Suntem în anul 1995. Primăria Chișinău decide să celebreze Hramul Orașului diferit față de data obișnuită altor orașe. Adică nu pe data de 17 iulie, conform obiceiului de a celebra orașul la data atestării documentare. Situația se întâlnește și la Craiova. Deși Craiova e atestată la 1 iunie 1475, mult timp, Zilele Craiovei se celebrau pe 26 octombrie de Ziua Sfântului Dumitru, protectorul orașului.

București celebrează Zilele Orașului pe 20 septembrie, cu ocazia atestării documentare din 1459 și nu pe 27 octombrie când este ziua Sfântului Dimitrie cel Nou, patrronul Bucureștilor.

Izolaționism și moldovenism

Pe la 1757, ctitorul bisericii care azi e Catedrala orașului. Vasile Mazarache a stipulat ca Biserica să aibă Hramul Nașterii Domnului - 8 septembrie. În anii 60, ai secolului XX Biserica ar fi primit Hramul Acoperământului Maicii Domnului. Biserica Moldovei a avut stilul vechi. Așadar, dacă noi pe stil nou celebrăm Acoperământul pe 1 octombrie, în secolul XX, moldovenii de peste Prut îl celebrau pe 14 octombrie. De fapt, Biserica a fost dată de guvernul RSS Moldovenești în grijă staroverilor lipoveni în dauna românilor ortodocși.

Lipovenii erau ruși fugiți din Rusia în vremea lui Petru cel Mare, care l-a pus pe Patriarhul Nikon să facă reforme. Lipovenii au fugit în Delta Dunării și în Basarabia. Din 1812, cei din Basarabia au revenit în Rusia. Apoi au fost în România, apoi din 1940 și până în 1941 la URSS. din 1941-1944 au fost în România. Din 1944 până în 1991, la URSS.

În 1994, Primarul din Chișinău, Serafim Urecheanu care a restaurat Catedrala a decis ca din 1995, Zilele Orașului sau Hramul să fie celebrate anual ca staroverii pe 14 octombrie. Iar de aproape trei decenii, obiceiul s-a păstrat.

Așadar, pe 14 octombrie, Chișinăul își celebrează zilele orașului!