Statele Unite pierd teren în lupta pentru supremație în regiunea Asia Pacific, este concluzia unui raport american. Nivelul cheltuielilor militare actuale nu permite Washingtonului să țină pasul cu politica agresivă a Beijingului.

Potrivit unui document realizat de Center for Strategic and International Studies (CSIS), Statele Unite ar trebui să-și sporească și să-și extindă prezența militară în regiunea Asia Pacific, pe lângă sprijinirea și întărire aliaților săi din zonă.

Studiul CSIS a fost realizat după ce Congresul a solicitat Pentagonului să comande o evaluare independentă a strategiei Statelor Unite în Asia Pacific, în urma escaladării evenimentelor prin construcțiile și amenajările pe care China le efectuează în Arhipelagul Spratly. Acest grup de atoli, revendicat de mai multe țări din zonă: Taiwan, Filipine, Malaiezia, Brunei și Vietnam, este foarte bogat în hidrocarburi și are o poziționare strategică, pe o rută comercială foarte tranzitată.

De asemenea, politica regimului nord-coreean devine tot mai agresivă, după ce, recent, Phenianul a efectuat al patrulea test nuclear.

Studiul CSIS precizează:

„Acțiunile Chinei și Coreei de Nord reprezintă provocări sistematice la adresa angajamentele de securitate americane, iar, la actualul nivel de capabilitate al Statelor Unite, balanța puterii militare în zonă se înclină în defavoarea Washingtonului.”

Documentul arată că Beijingul va avea numeroase portavioane în regiune, până în 2030, ceea ceva induce un efect de descurajare și intimidare asupra altor națiuni, fără să mai fie nevoie de acțiuni deschis agresive.

La sfârșitul anului trecut, China a declarat că al doilea său portavion se află în construcție și că va, în anii următori, plănuiește să construiască și altele.

Experții de la CSIS comentează:

„Pentru rivalii din Marea Chinei, aceasta reprezintă o schimbare radicală a datelor jocului. Aproape întotdeauna, în apele asupra cărora s-au manifestat pretenții teritoriale, se va afla un portavion împreună că toată flota care îi asigură protecția (ceea ce înseamnă cel puțin un crucișător, cel puțin două distrugătoare sau fregate), în total având la bord circa 7500 de oameni – n.r.) sau, oricum, nu mai departe de o jumătate de zi de navigat.”

Cum China a pus stăpânire cu forța pe teritorii aflate în litigiu (cum s-a întâmplat cu Spratly) sau a negociat o împărțire a resurselor cu alți pretendenți, „Marea Chinei de Sud va deveni un lac interior virtual, așa cum sunt Caraibele sau Golful Mexic pentru Statele Unite astăzi”.

În aceste condiții, avertizează raportul, orice operațiune navală americană în Marea Chinei va deveni riscantă, cu excepția celor care utilizează submarine.

„Reechilibrarea balanței strategice” în Asia Pacific, anunțată de administrația Obama în 2011, ca o componentă prioritară a politicii sale externe, a fost neglijată, din cauza altor crize considerate de Washington mai „presante”: conflictul din Orientul Mijlociu, amenințarea Statului Islamic, tensiunile cu Rusia.

Raportul CSIS avertizează că actualul nivel de cheltuieli militare promovat de administrația Obama „împiedică serios implementarea programului de Reechilibrare în Asia Pacific” și face apel către Congresul american „să pună la punct o înțelegere pe termen lung între republicani și democrați pentru niveluri mai mari”.