Anul trecut, China și-a consolidat influența asupra porturilor maritime europene, în special la Zeebrugge și Anvers.

Un raport olandez avertizează cu privire la o dependență strategică excesivă a Europei față de Partidul Comunist Chinez. Operatorii porturilor publice se află în centrul unei strategii agresive adoptată de Beijing, care are ca scop controlarea noilor „rute ale mătăsii”. La ora actuală , companiile chineze au participații în 13 porturi europene.

China COSCO Shipping este cel mai mare investitor chinez în porturile maritime europene. Când investițiile au motive comerciale, ele se derulează într-un cadru economic și politic definit de statul chinez și Partidul Comunist Chinez (PCC), în scopul de a servi interesele naționale ale Chinei.

Dincolo de funcția economică, ele sprijină politica externă a Chinei. Într-un raport consultativ către guvernul Olandei, intitulat „Porturile maritime europene și influența strategică chineză”, cercetătorul Frans-Paul van der Putten, expert la Clingedael China Center, avertizează: creșterea investițiilor chineze în porturile maritime cu containere amenință ca statele UE să devină mai dependente politic de Beijing.

În special Belgia și Olanda, din cauza controlului considerabil al Chinei în terminalele celor două țări, care fac și ele parte din proiectul „Noul drum al mătăsii”.

China COSCO Shipping controlează deja 90% din terminalul de containere al portului Zeebrugge. Cu sediul la Shanghai, COSCO, societate deținută de statul chinez, este cea mai mare companie maritimă din lume, al treilea cel mai mare transportator de containere și al cincilea cel mai mare operator portuar.

Cu partidul comunist acționar principal, Van der Putten afirmă, citat de către De Morgen, că „nu are nici un dubiu că direcția politică este un factor potențial decisiv la COSCO, atât acum cât și în viitor”.

Grecia, cal troian al Beijing-ului

Experiența Greciei arată la ce poate duce dominația chineză într-un port maritim strategic, dacă dependența de Beijing devine prea importantă.

COSCO a investit în portul Pireu în timpul crizei economice din Grecia, în 2008, ulterior devenind majoritar în administrația portuară.

Influența economică a Beijingului s-a tradus apoi prin deciziile europene ale guvernului grec. Spre exemplu, Atena s-a opus unei rezoluții critice a UE cu privire la agresiunea Chinei în Marea Chinei Meridionale, în 2016.

Tot Grecia și-a opus veto-ul unei rezoluții UE, în 2017, pe care China vroia să o critice la ONU, și, în același an, s-a opus și unui mecanism al UE care viza filtrarea investitorilor din exteriorul UE de-o manieră mai aprofundată.

Recent, Grecia s-a alăturat așa zisei platforme „16 +1”, un format de interacțiune diplomatică și economică între China și 16 țări din Europa Centrală și de Est. Comisia Europeană și statele occidentale din UE acuză grupul „16+1” că sapă unitatea UE.

China vrea să lege portul Pireu de porturile din Marea Nordului, via acest organ consultativ. Van der Putten subliniază că o influență politică a Chinei în Grecia reprezintă, prin extensie, una și asupra UE.

Teoretic, COSCO poate manipula sau amenința cantitatea de trafic de containere pentru portul Pireu. Într-un studiu de caz axat pe portul Rotterdam, se subliniază că China ar putea decide să mute traficul de containere către Zeebrugge sau Anvers. Dar și invers ar fi posibil.

COSCO Shipping devine din ce în ce mai activă pe cheiurile unde au loc operațiuni cu containere din portul Anvers, alături de un alt actor major chinez: China Merchants Port Holdings al șaselea cel mai mare operator de porturi cu containere din lume care deține 49% din Terminal Link, un joint venture realizat cu grupul maritim francez CMA CGM.

Iar compania chineză „Hutchison Port Holdings”, deținută de un conglomerat din Hong-Kong, gestionează terminale cu containere în Rotterdam (cel mai mare port din lume), Barcelona și în mai multe porturi britanice, dar și terminalul interior Willebroek din portul Anvers.

Prea rapizi pentru Europa

Beijing-ul are suficiente interese economice în Belgia, Olanda și în alte state europene membre UE, pentru a le utiliza ca leviere politice”, avertizează Van der Putten.

Aceste achiziții portuare sunt expresia cea mai tangibilă a ambițiosului proiect al Chinei de conectare a țării de Europa pe mare, șosele , căi ferate și conducte.

Viteza cu care China se dezvoltă în sectoare cheie ale economiei europene (porturi, industria energetică, tehnologia de vârf) îi irită și dezbină pe liderii UE. „La ora actuală, dezbaterile se poartă pe implicațiile politice potențiale ale acestor achiziții chineze.

Se estimează că investițiile chineze în țările din Mediterana și din Europa centrală pot influența pozițiile respective față de China.

Pentru China, care încearcă și acum să uite ceea ce consideră că a fost un secol de umilință din partea occidentalilor, încoronat cu deschiderea forțată a porturilor chineze de către navele de război europene, preluarea controlului comerțului modern se înscrie perfect în strategia viitorului dictată de președintele Xi Jinping: toată economia lumii va trece prin China.