Adunarea Generală a Națiunilor Unite, care a avut loc toată săptămâna trecută, la New York, a fost din nou teatrul „marii fracturi” pe care o așteaptă lumea, după cum a spus secretatul general al ONU, Antonio Guterres.

La 70 de ani de la nașterea sa, China comunistă își revendică mai mult ca niciodată statutul de mare putere antagonistă SUA – ea însăși angajată într-o ofensivă fără precedent pentru a-și menține supremația.

Tonul și gestica lui Wang Yi au amintit de brutalitatea intervenției fostului lider al URSS, Nikita Hrușciov, tot la o plenară a Adunării Generale a ONU, în 1960, când a lovit cu pantoful în masă n semn de protest față de un discurs care denunța faptul că URSS a înghițit Europa de Est.

Când Wang Yi a denunțat „presiunea” și „amenințările”, el a evocat războiul comercial al lui Donald Trump și a avertizat împotriva riscului de „a plonja lumea într-o recesiune”, citează AFP.

De fapt, Wang i-a răspuns lui Trump care, în fața liderilor a 193 de țări, atacase cu trei zile mai devreme „abuzurile” de la Beijing, adică concurența neloială chineză, a se citi spionajul industrial.

„De ani buni, aceste abuzuri au fost tolerate, ignorate, chiar încurajate”, a spus Trump. „Aceste zile s-au terminat!”

Angajat în vederea noilor alegeri prezidențiale din 2020, Trump a sugerat însă că nu va fi posibil un acord comercial cu rivalul asiatic înaintea acestui scrutin.

În spatele meciului Donald Trump-Xi Jinping, confruntarea este, de fapt generalizată.

„Marea fractură” a fost descrisă de Guterres astfel: „O planetă împărțită în două, unde cele două superputeri economice își vor concentra forțele asupra a două lumi separate aflate în competiție, fiecare cu moneda sa dominantă, cu propriile reguli comerciale și financiare, propriul internet și propria sa inteligență artificială și cu propriile strategii geopolitice și militare într-un joc cu sumă nulă”.

De fapt, dacă Washington a făcut din Venezuela dușmanul său regional, din Iran oaia neagră a Orientului Mijlociu și din Rusia adversarul său transatlantic, șeful diplomației americane Mike Pompeo nu a ascuns: pe termen lung, adevărata rivalitate strategică este cea cu China.

Prin urmare, administrația Trump a lansat o ofensivă totală, cu iz de Război Rece.

Vicepreședintele Mike Pence a detaliat-o, într-un rechizitoriu de o duritate fără precedent:  de la expansionism diplomativ și militar, la atingeri masive la adresa libertăților publice și minorităților religioase, guvernul de la Beijing are multe hibe.

La Washington, un număr politicieni, diplomați și sinologi sunt de acord că vechea speranță de a vedea că globalizarea „normalizează” China, aducând democrația și libertatea împreună cu prosperitatea economică, s-a stins.

Avertismentul lui Trump

La ONU, de obicei grăbit și prompt să-și flateze „pietenul” Xi Jinping, Donald Trump a lansat un avertisment inedit către Xi, în legătură cu criza politică din Hong Kong.

„Maniera în care China va decide să gestioneze situația va spune multe despre rolul său în viitor”, a prevenit președintele american, făcând un apel „ferm” la respectarea angajamentelor Beijing-ului în favoarea „libertății” și „democrației” în fosta colonie britanică.

În replică, partea chineză a denunțat afirmații „iresponsabile” ale lui Trump cu privire la teritoriul Hong-Kong.

În același timp, autoritățile sancționează companiile chineze pentru încălcarea embargoului asupra petrolului iranian, așa cum deja au făcut-o și în ce privește blocajul comercial impus Coreii de Nord.

În fine, Departamentul de Stat al SUA a profitat de Adunarea Generală pentru a încerca să mobilizeze comunitatea internațională împotriva „campaniei oribile de represiune” a autorităților chineze împotriva musulmanilor uiguri din Xinjiang.

Beijingul a măturat acuzațiile și a denunțat, încă o dată, „imixtiunea” americanilor în afacerile lor interne.

Te-ar putea interesa și: