Un raport al Curţii de Conturi dezvăluie faptul că primăriile din Bucureşti aruncă banii cetăţenilor pe fereastră că să amenajeze spaţiile de verzi din capitală cu flori, arbuşti şi băncuţe care costă sume uriaşe, cu foarte mult peste valoarea pieţii. Concret, în periaoda 2007-2014 primăriile din Bucureşti au cheltuit 600 de milioane de euro pe amenajarea spaţiilor verzi.

Câteva exemple a modului în care banii sunt irosiţi:

-  tei în valoare de 2.500 de lei bucată,

- crizanteme de 310 lei bucată,

- coşuri de gunoi din lemn exotic şi metal în valoare de aproape 2.900 de lei bucată,

- bănci în valoare de  3.890 de lei bucată.

După ce se cheltuie atâţia bani pe flori, arbuşti şi arbori majoritatea se usucă sau sunt furaţi. Cert este că aceştia nu sunt de găsit de către inspectorii Curţii de Conturi, iar firmele care încasează bani grei pentru plantarea lor nu oferă niciun fel de garanţie pentru aceste plante şi pentru lucrările executate. Majoritatea contractelor sunt atribuite prin achiziţie directă, fără licitaţie.

Multe spaţii verzi au fost amenajate cu puţin timp înainte că în zonele respective să se realizeze lucrări de infrastructură care să distrugă tot ce se plantase mai devreme. Bineînţeles, nici firmele care se ocupă de aceste lucrări nu au o cauza prevăzută în contract care să îi oblige să refacă spaţiul verde aşa cum l-au găsit.

Plante de 20 de ori mai scumpe

Primăriile de sectoare au cumpărat plante şi arbori pentru amenajarea spaţiilor verzi de 20 de ori mai scumpe decât preţurile de la producători. Asta pentru că primăriile încheie contracte cu societăţi care se ocupă cu amenajarea spaţiilor verzi, dar care nu au materia prima necesară. Astfel adaosurile comerciale la plante ajung până la 2.483% în cazul unor crizanteme pe care o primărie de sector a plătit 310 lei/bucată, deşi furnizorul primăriei le cumpărase de la producător cu 12 lei/bucată. Adaosuri uriaşe, de 418%, au fost constatate şi la cumpărarea de trandafiri (achiziţionaţi cu 5,5 lei bucată şi revânduţi primăriei cu 28,5 lei/bucată).

După ce se dau toţi aceşti bani pe plante, multe dintre ele ajung să se usuce sau să fie furate. Halucinant este că ani la rând se cumpără aceeaşi specie de arbuşti, în ciuda faptului că în fiecare an aceştia se usucă.

Risipă generalizată

"În Sectorul 3, urmare a verificărilor şi inspecţiilor pe teren, au fost întocmite mai multe procese verbale de către inspectorii responsabili de zona, prin care s-a constatat uscarea sau degradarea materialului dendrologic plantat sau furtul acestuia. Astfel, în cursul anului 2012 a fost semnalată degradarea unui număr de 89.158 arbuşti, în valoare de 4.4 milioane lei şi furtul a 11.522 plante în valoare de aproximativ 962.000 lei. În fapt, Sectorul 3 a plantat în anul 2012, printre altele, arbuşti taxus baccata, arbuşti ligustrum şi arbuşti hibiscus (în cantităţi de ordinul zecilor de mii şi chiar a sutelor de mii de bucăţi) în condiţiile în care în anii anteriori aceştia s-au uscat în foarte mare parte", se arată în Auditul Curţii de Conturi.

Bani aruncați pe fereastră

"Urmare verificării efectuate pe teren, cu ocazia auditului financiar efectuat în anul 2013, s-a constat faptul că pe aliniamentul Theodor Pallady nu mai există niciun arbust Taxus Baccata. Valoarea arbuştilor uscaţi la nici 3 luni de la plantare pe aliniamentul Theodor Pallady şi care la dată auditului nu mai erau pe aliniament însumează 1.545.000 lei. De asemenea, s-a constatat din verificările efectuate pe teren faptul că foarte mulţi din aceşti arbuşti, în special taxus baccata şi hibiscus plantaţi în anii 2011 şi 2012 sunt uscaţi sau lipsa din aliniamente, fiind observaţi că fiind lipsa, degradati vizibil sau uscaţi un număr de aproximativ 5.000 bucăţi arbuşti taxus baccata (în plus faţă de cei constataţi lipsa pe aliniament Tehodor Pallady) şi cel puţin 78.800 bucăţi arbuşti hibiscus. Mai mult, şi arbuştii plantaţi în anul 2013 s-au uscat în proporţie foarte mare şi nu au fost înlocuiţi pe cheltuiala furnizorului, neexistând în contractele încheiate între Sectorul 3 şi SC ADPB SĂ clauze care să prevadă o perioada de garanţie pentru materialul dendrofloricol plantat. Pentru niciuna din plantele contractate, Sectorul 3 nu a primit garanţie de la furnizor, astfel că, deşi s-au uscat cu zecile de mii, nicio plantă uscată sau degradată vizibil nu a fost înlocuită pe cheltuiala furnizorului SC ADPB SĂ.

Aberațiile fostului primar Liviu Negoiță

Suma plătită, doar pentru achiziţionarea de flori, arbori şi arbuşti (fără cheltuielile de îngrijire a materialului dendrofloricol), de către Sectorul 3 în anii 2011 şi 2012 (când primar era Liviu Negoiţă, PDL) a însumat 39.514.000 lei, rezultând astfel că Sectorul 3 a dovedit o vădită lipsa de responsabilitate şi dezinteres faţă de banii contribuabililor", se mai arată în raport.

Şi în sectorul 6 este o situaţie similară. Cele mai mari distrugeri au fost constatate la arbuştii Thuja: din cele 5.000 fire plantate au fost găsite pe teren doar 1500 fire, pagubă reprezentând un procent de 70% din cantitatea plantată în anii 2013-2014 (primar Rareş Mănescu, PNL) şi la arborii Acer, la care procentul distrugerilor şi furturilor, pe o perioada de doi ani, a fost de 88,8%, arată cei de la Hotnews.ro.

Arbuștii lui Piedone

La Sectorul 4, în anul 2010 (primar Cristian Popescu Piedone) s-au constatat plante perene şi rulouri de gazon în valoare de 354.000 lei care nu au fost găsite de auditori pe amplasamente, conducerea entităţii motivând că acestea fie au fost furate, fie s-au uscat.

Tot la Sectorul 4 s-a constatat efectuarea unei investiţii privind amenajări peisagistice efectuate în anul 2008 (primari Adrian Inimaroiu - PNL şi Cristian Popescu Piedone - PC) în valoare de 263.000 lei, cu recepţii finale în 2009, care au fost înlocuite total în 2009 urmare lucrărilor de ￢modernizare￢ efectuate de SC ADPP 4 SĂ, în baza comenzilor lansate de Sectorul 4.

Curtea de Conturi a mai constatat la Primăriile din Bucureşti şi contractarea unor lucrări şi servicii care în paralel erau efectuate şi în regie proprie de instituţiile publice.

Primăria sectorului 3 a plătit pentru un tei circa 2.500 lei. Tot Primăria sectorului 3 a făcut următoarele achiziţii cu preţuri uriaşe:

- 4 bănci cumpărate în mai 2012, în valoare de 20.000 lei;

- 410 bănci înregistrate sub denumirea "complex ornamental compus dintr-un ghiveci şi banca betonată", achiziţionate în 2010 şi 2011, în valoare de 2,8 milioane lei;

- 13 coşuri de gunoi din lemn exotic şi metal, cumpărate în 2010 cu 37.000 lei.

Diferențe uriașe

În 2014, la ADP Sectorul 2, preţul băncilor variază de la 415 lei (banca cu spătar de lemn şi schelet metalic) la 1.432 lei (banca cu spătar, material plastic reciclat). La polul opus se află ADPB din Sectorul 3 (primar Robert Negoiţă), la care preţul de achiziţie al băncilor a fost de 3.890 lei, de 9 ori mai mare decât cel achitat de ADP Sector 2 şi dublu faţă de celelalte sectoare.

Situaţia este asemănătoare şi în cazul coşurilor de gunoi, în sensul că acestea au fost cumpărate de primăriile de sector la preţuri cu diferenţe semnificative. Astfel, ADP Sectorul 2 a plătit pentru un coş de gunoi 225 lei, iar ADP Sectorul 1 (primar Andrei Chiliman - PNL) a plătit 1.370 lei/coş de gunoi, de aproape 6 ori mai mult.

Primăria sector 1 a cumpărat balansoare cu 12.750 lei Diferenţe uriaşe sunt şi la achiziţiile pentru locurile de joacă: preţul pentru un balansoar merge de la 927 lei (Sector 3) la 12.750 lei (Sectorul 1). Primăria condusă de Andrei Chiliman a fost campioană şi la banii aruncaţi pur şi simplu pe o jucărie pe arc amplasată în parcuri: 11.500 lei, de cinci ori mai mult decât cei 2.612 lei plătiţi în Sectorul 4.

Afaceri din joacă

La Sectorul 5 (prima Marian Vanghelie - PSD), din verificarea efectuată la Administraţia Domeniului Public, din verificarea a două contracte în parcurile Romniceanu şi Pecineaga, s-au constatat diferenţe foarte mari pentru aceleaşi produse. De exemplu, o magnolie în parcul Romniceanu a costat 405 lei, iar în Parcul Pecineaga 35 lei. Un Chamaecyparis gold a costat 243 lei în Parcul Romniceanu, iar în parcul Pecineaga 162 lei.

La ADP sector 2 - în 2011-2012 - 72% dintre contracte s-au făcut prin achiziţie directă.

Aceleaşi primarii se plâng că nu au fonduri suficiente pentru a implementa cerinţele Uniunii Europene în materie de reducere a poluării. Astfel gradul ridicat de poluare din Bucureşti a dus la sancţionarea României de către Comisia Europeană.