89 de oameni au fost arși de cianură în tragedia care a îndoliat România. A trecut aproape jumătate de veac de la dezastrul ecologic de la Certej, județul Hunedoara.

Nimic nu prevedea ce o să se întâmple în dimineața de 30 octombrie 1971. Oamenii încă dormeau în casele lor când, la ora 5:00 s-a produs dezastrul.

Digul de la barajul de steril al exploatării miniere Certej s-a rupt revărsându-se peste tot ce a prins în cale.

Oamenii nici nu au mai vut cum să reacționeze ca să-și salveze viața.

Totul s-a petrecut rapid. Oamenii încă dormeau

În numai câteva minute, cianura a ras de pe faţa pâmântului şase blocuri de locuinţe cu 25 de apartamente, un cămin de 30 de camere, şapte locuinţe individuale şi 24 de gospodării.

Ca să ascundă adevărul despre dezastru, în presa vremii a apărut știrea ca au murit numai 7 persoane. Apoi, autorităţile au raportat 48 de morţi. Adevărul era cu totul altul. Până la urmă s-a spus că 89 de oameni au fost uciși de cianură.

Cei care au supravieţuit tragediei spun că, de fapt, între 180-200 de persoane, între care familii întregi, şi-au pierdut viaţa în fatidica zi de 30 octombrie 1971. Cianura le-a ars feţele, mulţi nu au mai putut fi recunoscuţi şi au fost îngropaţi ca necunoscuţi.

Concluzia autorităților comuniste

Concluzia apare în raportul procurorului general al Republicii Socialiste România din 4 decembrie 1972. Raportul este însoţit de o notă – prezentată de militiaspirituala.ro – purtând semnătura „de la tov. Ion Dincă”, zis şi Ion Teleagă.

„Ruperea digului iazului de decantare s-a datorat acţiunii concurente a unor factori imprevizibili, urmare a unor fenomene geomecanice şi hidrofizice subacvatice, neelucidate încă integral de ştiinţă şi tehnică”, se precizează în document.

La dosar au fost păstrate unele imagini ale dazastrului

Regizorul şi scenaristul George Adamescu a realizat în 2015 un film documentar în care mai mulţi martori ai accidentului de la Certej povestesc cum i-au salvat pe o parte dintre cei suprinşi de valul de cianură.

Amintiri din iadul morții

Amintirile sunt extreme de dureroase, iar cei care au mai supravițuit au ochii plini de lacrimi atunci când vorbesc despre tragedie.

Oamenii vorbesc de cadavre fără haine şi despre cum s-au luptat să îi scoată pe supravieţuitori din smârcul cu cianură, spălându-le de nămolul care le intrase în gură.

„Era vineri dimineaţa, la ora 5:00, când am simţit că baraca se zguduia. Când am văzut că un mâl albui, ca smântâna, vine de pe deal. Vecinul, care era miner, venise din schimbul doi, şi-a luat lampa şi a ieşit afară şi atunci şi-a dat seama: „Să ştii că s-a rupt decantorul”, povesteşte unul dintre martorii tragediei.

„Atunci a distrus casa lui frate meu, în casa au murit 3, un băiat căsătorit de două luni, de 24 de ani, sora de 26 de ani şi un copil. Şi una a scăpat. Am auzit-o pe ea ţipând, vino că la noi s-a băgat o maşină în casă. Dar jumătate de casă nu mai era, suflul acela puternic a tăiat-o, aşa cum ai tăia-o cu drujba. Nu a mai fost nimic, nici cărămidă, nimic”, povesteşte Ioan Chirlă, potrivit descopera.ro