Cerșetor fără voie. Viața la Curte
Editura Evenimentul si Capital

Cerșetor fără voie. Viața la Curte

Autor: | | 1 Comentarii | 4396 Vizualizari

Sărăcia îi aștepta cu masa pusă în fiecare zi. Trei-patru cartofi rătăciți într-o zeamă galbenă și fără gust era toată mâncarea lor. Maică-sa avea tristețea veșnic încrețită pe frunte, gândind cum să închidă gurile căscate de foame. La ce naiba făcuseră șase copii? Da cum să-i lepede? Un avort era prea scump, iar alte metode să se ferească nu știau. Măcar n-avea păcatul morții pe lumea cealaltă. Cum îi dăduse Dumnezeu, așa îi păstrase pe toți – patru fete și doi băieți, veniți unul după altul ca vagoanele de tren.

O vreme trăiseră din ajutorul social și alocațiile copiilor, dar Gheorghe avea patima alcoolului care înghițea toți banii. Iarna bătea să rupă ușa, iar lemne de foc n-aveau. Copiii vedeau carnea numai în fime (da, aveau televizor, că altfel viața-i tristă). Cel mai mare - Costel - avea 16 ani și de la 10 ani muncea cu ziua prin sat. N-apucase să meargă prea mult la școală, dar se iscălea corect și număra bine banii.

Tată-său, Gheorghe, când nu era beat, făcea pe șoferul la o firmă din Giurgiu. Ce nu știau patronii, e că mai tot timpul omul era beat, așa că, zi de zi, mergea cu certificatul de deces în buzunar, fără să-i pese că avea acasă șapte suflete de hrănit.

- Mă, Gheorghe, las-o dracului de băutură, că într-o zi te ia ăl de Sus.

El nu și nu. Că morții ăia din statisticile poliției sunt alții, nu el, și numai ăia o să pățească nenorociri. Ei, dar nu-i întotdeauna numai cum crede omul și uite așa Gheorghe a rămas fără un picior. Medicii i l-au tăiat de la genunchi în jos, că n-aveau altă cale. Fiarele contorsionate ale mașinii îl striviseră, iar o creangă din copacul în care intrase aproape că îi secționase artera femurală. Câțiva milimetri au lipsit să nu-i mănânce coliva. Fusese atât de beat că medicii simțeau nevoia să-i dilueze sângele.

A bolit săptămâni întregi și doar bunul Dumnezeu l-a pus pe picioare. Când era tocmai să iasă din spital, o doamnă grasă l-a abordat fără nicio introducere :

- Ascultă, omule, nu vrei să lucrezi pentru mine?

- Păcatele mele, ce să mai lucrez fără picior?

- Câți ani ai?

- 46, a răspuns Gheorghe, deloc interesat de oferta femeii.

- Tocmai de un om ca tine aveam nevoie. Plătesc bine, să știi.

Ultimele vorbe l-au cucerit.

- Cât?

- Ai copii?

- Am șase.

- Măiculiță, unde te-am găsit? Atunci dacă ai copiii tăi, o să câștigi și mai bine.

- Ce trebuie să fac?

- Hai să te duc acasă. Unde stai? Câți ani au copiii?

- Păi cam toți anii. Aia mică are un an și jumătate, iar Costel are 16.

- Perfect! Opresc la magazinul ăsta să le iau niște dulciuri.

- Tot nu-mi spuneți ce trebuie să fac?

- Acum îți spun. Stai numai să te duc acasă, să-ți cunosc copiii și nevasta.

Nu prea pricepea el care-i treaba cu copiii și cu nevasta, dar cucoana asta era prea hotărâtă ca să se răzgândească. Când a intrat pe ușă, copiii nu l-au recunoscut. Cea mică nici nu prea-l văzuse pe acasă, așa că a început să plângă când a dat să o ia în brațe.

- Da nu trebuia să ieși săptămâna viitoare?

- Ce să fac, femeie, dacă mi-au dat drumul mai devreme? Cică aveau nevoie de paturi. Da nu prea te bucuri să mă vezi! Unde-i Costel ?

- Da cine mai știe? S-a înhăitat cu doi golani din sat și toată ziua umblă brambura.

- Bună ziua!

Doamna cea grasă a intrat încărcată de plase.

- Asta cine mai e?

- Mihaela e numele meu. L-am adus pe domnul acasă și vreau să-i dau de lucru. Am niște dulciuri pentru copii.

Nevasta stătea încremenită, cu vorbele strivite de dinții încleștați. Să fie oare cu putință? Dumnezeu să-și arunce ochii și spre ei?

- Gheorghe, ce stai ca mutu? Ia plasele alea de la doamna.

- Cum să car eu plase, femeie? Nu vezi că sunt într-un picior?

- Păi da, că n-aveam destule pe cap. Acu trebuie să am grijă și de tine!

- Auzi, fă, abia am venit și sari cu gura la mine? Prost eu că nu m-am dus în lume.

- Unde să te duci, mă, așa olog? Și sărac lipit.

- Tu vorbești? Că nu mai ai un dinte în gură.

- Haideți să vă dau o mână de ajutor, s-a băgat în vorbă doamna. Uite de ce am venit eu azi aici. Vă mutați la București și o să lucrați pentru mine – toată familia!

Oamenii nu scoteau o vorbă. Doamna a continuat.

- Am o casă în București, e a voastră. Vă dau căldură și mâncare, haine pentru copii. În schimb, voi o să cerșiți pentru mine împreună cu copiii voștri. Cel mare poate lucra și singur. Ce ziceți?

- Cerșetori, Gheorghe? Asta vrei tu? Mai bine murim de foame.

- Nu fi proastă, ies bani frumoși.

- Și de ce am nevoie de tine ca să cerșesc? a întrebat Gheorghe.

- Pentru că n-ai unde să stai, iar dacă ești pe cont propriu, într-o săptămână îți ia gâtul.

În timpul ăsta, Costel, băiatul cel mare, tocmai se întorcea acasă. Când l-a văzut pe ta-su s-a speriat :

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate