Undeva aproape de creierii munților, înspre Întorsura Buzăului, se afl ă o mică comoară. La Muzeul Chihlimbarului poți vedea o pepită de rășină pietrifi cată de 1,8 kilograme. Și niscaiva bijuterii superbe din „ambra galbenă”.

O legendă locală din zona Munților Buzăului spune că pe acest târâm, cu mii de ani înainte ca dacii să ajungă stăpâni pe aceste meleaguri, un alt regat străvechi s-ar fi bucurat de bogățiile pământului de pe actualul teritoriu al României.

„Denumirea de Colți vine de la Colhida, țara unor strămoși ai dacilor care se numeau «colchi». De aici vine și denumirea de chihlimbar, avere a pământului care s-a găsit aici încă din antichitate fiind exploatat de la daci și de la romani până în zilele noastre”, explică Felicia Mihai, custodele Muzeului Chihlimbarului din comuna Colți, județul Buzău. Are ceva noimă ce spune dânsa, în sensul că un regat cu un nume asemănător, Colhida, a existat, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, cu 800 de ani I.H. pe actualul teritoriu al Georgiei. Acolo, se spune, ar fi fost localizată și faimoasa „Lână de Aur” a celebrilor argonauți din mitologia greacă. Că acest regat a fost la noi sau pe cealaltă parte a Pontului Euxin este mai puțin important acum.

Ce este cu adevărat spectaculos este că la Colți se află un obiectiv turistic unic în Europa, Muzeul Chihlimbarului. Și acolo se poate admira un set de bijuterii din această rășină multimilenară pietrificată, pe care l-a purtat însăși Elena Ceaușescu.

Rumanit, chihlimbarul românesc!

Cum vii dinspre Buzău către Nehoiu, pe DN 10, șoseaua care merge spre Brașov, la ieșirea din Pătârlagele, pe mâna dreaptă, se face un drum către Colți ce trece prin satele Sibiciu de Jos și de Sus. Ultimii cinci kilometri sunt o golgotă pentru cei care n-au un 4X4 la dispoziție, mai ales dacă te și prinde ploaia pe drum. Dar merită încercarea în clipa în care ajungi la frumoasa casă muntenească ce adăpostește Muzeul Chihlimbarului. Dar de ce tocmai la Colți, te întrebi? „Chihlimbarul s-a găsit aici, dintodeauna, la suprafață! Nu trebuia să sapi mult ca să dai de el. Acum, nu se mai exploatează industrial, dar mai dai de el accidental”, se entuziasmează Felicia Mihai, o colțeancă de 37 de ani, care de zece ani are în grijă cele 280 de exponate ale muzeului.

Piesa de rezistență este o pepită de 1,875 kilograme de dimensiunile unei mingi de volei. Are exact culoarea aceea maroniuroșcată pe care o știm cu toții. „Dar, să știți, cel mai scump chihlimbar este cel negru sau negru-verde!”, te bagă în ceață muzeografa. La Buzău, la Muzeul Județean de Istorie, se mai află o astfel de pepită, de două ori mai mare, tot aici descoperită. Atârnă nu mai puțin de 3,48 kilograme și este cea mai mare din lume! Și, puțină lume cunoaște, chihlimbarul de la Colți are propriul nume științific: Rumanit, chihlimbarul românesc!

Dacă-l dizolvi în țuică e bun la răceală!

În singura colecție de chihlimbar din România și una din puținele din lume găsești exponate de rășină fosilă cu o vechime de 40 sau chiar 50 de milioane de ani. Aici s-a găsit chihlimbar în 150 de varietăți de culoare. Și rușii au chihlimbar de calitate, dar nici pe departe în atâtea nuanțe! Bucățile mari s-au pătrat în forma originală. „Sunt inestimabile! Nu pot fi transformate în bijuterii”, îți anticipează întrebarea doamna Felicia.

Penultima mare exploatare serioasă dateză din perioada 1920-1935 și a fost făcută de Dumitru Grigorescu, un inginer geolog care a cumpărat mai multe terenuri de-a lungul celor două gârle ce străbat comuna Colți. „Din păcate, a dat faliment”, oftează Felicia Mihai. Femeia chiar crede în calitățile „pietrelor” sale colorate. „Chihlimbarul este un obiect de cult, de leac și de podoabă! E bine să-l păstrezi în casă, lângă o icoană, să te ferească de rele. Praful de chihlimbar poate fi folosit la purificarea aerului, ca tămâia! Iar dacă-l pui în țuica «de frunte», adică prima distilare, aia tare, se dizolvă și după ce bei din ea face bine la stomac, rinichi și gripă! Unde mai pui că poartă și noroc!”, turuie buzoianca.

Rușii, comuniștii și chihlimbarul

Este cunoscut faptul că cele mai apreciate bucăți de chihlimbar sunt cele în care, spre ghinionul lor, au rămas prinse pentru posteritate diverse insecte.

„La noi nu găsești așa ceva. În schimb polonezii au cantități imense. Acolo, după furtună, Marea Baltică le aruncă pe plajă ca pe scoici”, are custodele așezământului o umbră de regret în glas. De fapt, este vorba de „Succinatul de Baltica”, o altă varietate de chihlimbar.

La cinci kilometri de muzeu, în amonte, se află – în satul Aluniș – una din singurele biserici rupestre din România în care încă se mai țin slujbe religioase. „Domnitorul Mihnea Turcitul a înzestrat schitul din Aluniș cu o ușiță încrustată cu chihlimbar!”, se laudă colțeanca. Din păcate, podoaba nu mai există astăzi. Că pe aici au furat chihlimbar și rușii, prin 1828. „Aveau și ei destul, dar le era mai lesne să-l ia pe al nostru!” se încruntă femeia.

La rândul lor, comuniștii noștri au vrut să exploateze această bogăție locală. „Între ’81 și ’86, s-au făcut cum că au de căutat petrol aicea. De fapt, după chihlimbar veneau...”.

Podoabe artizanale, inestimabile

În muzeu afli și mai multe obiecte folosite la exploatarea și prelucrarea prețioasei „pietre” semiprețioase: lămpașe, ciocane, târnăcoape și un polizor rudimentar. „Se săpau galerii în pământ, dar nu la adâncimi mai mari de doi metri”, te lămurește ghidul de ce era nevoie de lămpașe. Obiectele expuse sunt, în majoritatea lor, vechi și prelucrate artizanal de către oamenii din sat. Dealtfel, de la ei au fost și adunate.

Bijuteriile nu pot fi evaluate

„Cele mai multe au fost moștenite din generație în generație: mărgele, inele și coliere din perioada de vârf a chihlimbarului, așa-zisa <>”. Fiecare piesă a fost negociată în parte cu posesorul ei. Prețurile sunt confidențiale. Podoabele nu pot fi evaluate, întrucât nu se mai prelucrează în aceste fel, adică manual!”, te informează Valeria David, conservator- custode la Muzeul Județean de Istorie din Buzău.

Ce a purtat Elena Ceaușescu

După cum se știe, în fiecare an, de ziua de aștere a fiecăruia dintre soții Ceaușescu, secretarii de partid ai PCR din fiecare județ se întreceau în a le oferi acestora cadouri care de care mai inedite. Așa s-a întâmplat și în 1986, când mai-marii comuniști din Buzău i-au făcut cadou Coanei Leana un set de bijuterii din chihlimbar, în montură de argint, constând dintr-un medalion, o pereche de cercei și un inel. „După revoluție, fostul director al Muzeului Județean le-a recuperat. A fost ușor că erau predate pe inventar, cu număr de înregistrare. Așa au ajuns la muzeul din Colți”, se îmbujorează Valeria David. Podoabele sunt așezate la loc de cinste, în prima vitrină de cum intri în muzeu!

Coliere de 700 de lei și pietricele la zece le

Un bilet de intrare la Muzeul Chihlimbarului costă șase lei pentru adulți și 1,50 lei pentru un copii și studenți. Grupurile mai mari de 15 persoane au reducere de 50%, pensionarii pot vizita așezământul gratuit. Programul de vizitare este între zece dimineața și șase după-amiaza, de miercuri până duminică. Luni și marți muzeul este închis. Anul trecut, Muzeul Chihlimbarului a fost vizitat, în ciuda drumului de acces groaznic, de 6.156 de turiști, din care aproape un sfert au fost străini. Totodată, pentru cei care vor să ia acasă o amintire, la magazinul particular de la parterul muzeului poți cumpăra suveniruri din chihlimbar, artificial sau natural 100%, de la niște simple pietricele lipite pe o carte poștală, la zece lei bucata, până la coliere superbe ce pot costa și 700 de lei.