Vor dispărea toate centrele de plasament din România? Ce se va întâmpla cu copiii din aceste centre?

Obiectivul stabilit prin strategia  națională pentru drepturile copilului este ca până în anul 2020 să fie închise toate centrele de plasament de tip clasic, de tip vechi. Sunt cele care în trecut aveau capacitatea de peste 100 de copii. Centrele care au fost eligibile prin finanțarea oferită prin Programul Operațional Regional(POR) au rezultat în urma unui proiect pe care Autoritatea Națională pentru Drepturile Copilului și Adopții l-a implementat la nivel național și care a avut printre obiective evaluarea tuturor centrelor de tip clasic din țară. În baza acestei evaluări a fost realizată o listă de prioritizare a închiderii centrelor de plasament, iar criteriile avute în vedere pentru închidere au fost, dincolo de condițiile fizice și materilae, capacitatea de resursa umană, opinia copiilor și, nu în ultimul rând, decizia factorilor de la nivel județean. Adică disponibilitatea consiliilor județene și DGASPC să se implice în închiderea acestor instituții până în anul 2020 cu finanțarea oferită prin fondurile europene.

 

Proiectele acestea se fac, dar copiii din aceste centre nu vor fi afectați?

 

Județul Constanța s-a calificat și a depus proiecte pentru patru astfel de centre, este pe primul loc în țară la accesarea fondurilor pentru construirea acestor case de tip familial. Soluțiile oferite în urma închiderii centrelor  sunt fie construcția de case de tip familial care, evident înseamnă o mare schimbare vis a vis de condițiile oferite de un centru, în sensul că există o capacitate mai mică, copiii se bucură de un mediu familial, iar posibilitatea lor de a se integra în comunitate este net crescută. Rețeaua de asistență maternală este o altă posibilitate și, nu în ultimul rând, prima pe lista intențiilor noastre, cel puțin, ar fi integrarea în familia naturală. Mai mult, la analiza care s-a făcut, s-a avut în vedere comunitatea sursă din care proveneau copii, pentru reintegrare. Iar dezinstituționalizarea este un obiectiv foarte bine apreciat la nivel european în ceea ce privește România. Este în favoarea copilului și completă în sensul în care prin soluțiile găsite încă de la începutul acestui proces nu ne-am axat doar pe transferul copiilor dintr-o instituție mai mare într-una mai mică ci ea  a mers în paralel cu integrarea lor în familia naturală, cu adopția sau găsirea unor soluții de tip familial care să fie în beneficiul lor.

 

Ce ce va întâmpla cu copiii care împlinesc vârsta majoratorului, vor rămâne ai nimănui? Vor fi și ei transferați în aceste case de tip familial?    

Vis a vis de perioada în care stau copiii în instituții, într-adevăr, conform legislației românești, copilul, la 18 ani devine major. Însă tot legislația românească permite ca în cazul în care aceștia urmează o formă de învățământ de zi să poată fi protejați în instituții până la 26 de ani. Dacă nu merge la școală, în vederea evitării riscului de excluziune socială li se mai permite șederea în astfel de centre, încă o perioadă de doi ani. În această perioadă de doi ani, tinerii respectivi sunt sprijiniți în vederea căutării unui loc de muncă și a găsirii unei situații care să le permită integrarea lor în societate ca în cazul oricărui alt copil din familie. ANPDCA și-a propus la nivel național reducerea de la peste 18.000 de adulți, aflați în serviciile rezidențiale cu aproximativ 3000 de adulți la nivel național până în anul 2023. Nu putem vorbi de o închidere efectivă a serviciilor rezidențiale. 

 

 

Te-ar putea interesa și: