Am ratat sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului. Dar nu îmi pare rău pentru că am fost în Rusia, în Caucaz să-mi îngrop neamurile. Soldații români căzuți la datorie. Să particip la clipa de liniște pe care le-o dă țărâna adusă din țară, la intrarea lor în nemurire, la confirmarea jertfei care le oferă un loc unic în Partenonul Național.
Cu lacrimi în ochi am legănat coliva noastră românească, din bobul de grâu, care a murit să învie. Să încolțească, să renască... Într-o tulburătoare tăcere prin atingerea unuia de altul, într-o comuniune/comunitate neam arătat solidari cu gestul lor, cu sacrificiul lor. Coliva este expresia vizibilă a credinței viilor în nemurirea celor adormiți, în reînvierea lor și viața lor de fericire veșnică. Au murit pentru România, iar Neamul, chiar după 75 de ani nu i-a uitat. Mi s-a părut mult mai important să-mi cinstesc eroii decît să particip la sfințire. Am militat de 28 de ani pentru necesitatea Catedralei. M-am zbătut, am luptat, am făcut tot posibilul.. Acum nu mai era loc de mine. Spațiul urma umplut de ipocriți, de fariseii care vin să culeagă roadele. Nu îmi era locul acolo, nu puteam sta în același rând cu niște ipochimeni deghizați în patrioți.
Din Caucaz, abia venit, am fugit la Focșani! Da, am sărbătorit Centenarul – primul Centenar – la Focșani. Sunt prieten cu profesorul Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Vrancei. Un om excepțional și un patriot de rasă. Nu puteam refuza invitația domniei sale ca alături de mari istorici precum Ioan Scurtu, Corneliu Mihail Lungu, Ioan Opriș și Gheorghe Onișoru să ținem o conferință despre Marea Unire! După sesiune care a fost un succes, președintele Consiliului Județean, domnul Marian Oprișan, ne-a invitat telefonic să participăm la sărbătoare. Nu puteam refuza! Îl urmăresc de ani de zile pe Marian Oprișan în prestațiile sale publice. Nu i-am căutat favoruri, nu am simțit nevoia să mă împrietenesc cu el... Dar mi-am dat seama și o mărturisesc sincer că este un mare, mare patriot. Că simte românește, că șiar da viața pentru vrâncenii lui, pentru România. Sigur voi fi acuzat de tefeliști că îi ridic osanale. Nu mă interesează că e pesedist, cum nu mă interesează opțiunea politică a niciunui actor public. Grila mea de valori se învârte în jurul Neamului Românesc. Ai făcut ceva bine pentru țara? Ok! Ești prietenul meu, restul nu contează.
Adevărul adevărat este că în ciuda frigului, m-am simțit minunat la Focșani. Am simțit o Românie reală, iar Marian Oprișan – zis și Oberul – s-a întrecut pe sine. Eu sunt mândru de ce a organizat, dapăi vrâncenii lui! E bun, n-am ce zice. Evenimentele comemorative de la Mărăști, Mărășești, Oituz, campania cu stejarii, încăpățânarea de a vorbi de o țară mi l-au făcut mai mult decât simpatic. Uite -și să dea Bunul Dumnezeu să nu mă înșel- pe mâna unuia ca Marian Oprișan merg cu ochii închiși în ceea ce privește patriotismul. Cu siguranță are păcatele lui, i se pot reproșa multe. Dar nu că nu își iubește Neamul. Cu siguranță Marian Oprișan nu va citi rândurile mele, pentru că are de lucru. De fapt acest mic laudatio este scris pentru vrâncenii care îl urmează! Eu păcătosul Florian Bichir recunosc că Oprișan e bun al dracu’. Iar voi vrâncenilor chiar aveți noroc cu un astfel de președinte!
P.S. Mi-am anunțat prezența și la al doilea Centenar pentru că tot Marian Oprișan îl va organiza la Focșani. La mulți ani! Iubesc România!
Recomandările noastre
