Publicaţia franceză LeNouvelObservateur publică o analiză despre greşelile Turciei care au condus spre conflictul în care se află momentan cu Rusia, momentul culminant al escaladării acestui conflict fiind doborârea avionului rus la graniţa cu Siria, care a intrat în spaţiul aerian al Turciei. În urma acestui incident, cei doi piloţi ruşi şi-au pierdut viaţa, iar un elicopter care plecase în căutarea lor a fost, de asemenea, doborât. Analiza publicaţiei franceze vorbeşte exclusiv despre greşelile lui Recep Tayyip Erdogan în relaţia cu Vladimir Putin şi Rusia, ignorând total Moscova şi acţiunile sale.

Iată articolul publicaţiei franceze: 

“Avem toate motivele să credem că decizia de a doborî avionul nostru a fost dictată de dorinţa de a proteja drumurile pe care se face comerţul cu petrol organizat de ISIS pe teritoriul turc. Acuzată de Rusia că participă activ la traficul cu petrol organizat de ISIS, Turcia este prinsă în propria capcană.

Turcia a reuşit să între în criză cu Moscova, iritând cancelarii ocidentali, deja agasaţi atât de poziţia ambiguă a Turciei faţă de oranizaţia jihadistă, cât şi faţă de lupta dusă de puterea turcă împotriva kurzilor.

Pe cale de izolare pe plan diplomatic, Turcia a luat mai multe decizii proaste care au condus astăzi la o la o escaladare rapidă a tensiunilor cu Moscova.

1. Complacerea în privinţa ISIS

“Avem toate motivele să credem că decizia de a doborî avionul nostru a fost dictată de dorinţa de a proteja drumurile pe care se face comerţul cu petrol organizat de ISIS pe teritoriul turc. Acuzată de Rusia că participă activ la traficul cu petrol organizat de ISIS, Turcia este prinsă în propria capcană.

Turcia a reuşit să între în criză cu Moscova, iritând cancelarii ocidentali, deja agasaţi atât de poziţia ambiguă a Turciei faţă de oranizaţia jihadistă, cât şi faţă de lupta dusă de puterea turcă împotriva kurzilor. Pe cale de izolare pe plan diplomatic, Turcia a luat mai multe decizii proaste care au condus astăzi la o la o escaladare rapidă a tensiunilor cu Moscova.  

“Nu suntem necinstiţi, astfel încât să procedăm la acest gen de comerţ cu grupări teroriste”, a declarat Recep Tayyip Erdogan, după acuzaţiile formulate de Vladimir Putin.

Mai mult, un număr de elemente au dovedit legăturile manifestate între serviciile turce şi cadre ale ISIS. De exemplu, putem cita documentele confiscate de către forţele speciale americane pe marginea raidului condus de un responsabil al ISIS, Abou Sayyaf, în luna mai.

Supranumit “emirul petrolului şi al gazului” din ISIS, acesta avea pe hard disk stocate elemente care au trădat relaţia sa cu oficiali turci, a raportat The Guardian.

Alte semne: controlul relativ pe care Turcia îl exercită la frontier cu Siria (prin care militanţi străini înarmaţi circulă fără prea mari dificultăţi), dar şi refuzul pe o perioadă îndelugată a lui Erdogan de a îi numi terorişti pe membrii ISIS.

2.Confruntarea indirectă cu Rusia

Dacă Turcia a văzut cu ochi buni apariţia ISIS, asta este pentru că acest grup îi ameninţă în acelaşi timp pe Bashar al-Assad, dar şi pe combatanţii kurzi.

Preşedintele turc a încercat prin intermediul ISIS să precipiteze pelcarea lui Al-Assad pentru instaurarea unui regim sunit de cealaltă parte a frontierei sale. Sigur de el, acesta explica, în august, că Putin l-a “părăsit” pe Assad.

Problema este că s-a întâmplat exact contrariul: combatanţii ruşi se luptă alături de trupele fidele din Damasc.

Susţinând adversarii lui Bashar al-Assad, Turcia reintră în confruntări cu Moscova, o confruntare a cărei rezultate le poate vedea astăzi. Prietenii duşmanilor mei sunt duşmanii mei.

De ce a fost o greşeală: Această logică a avut două efecte retroactive pentru Turcia. Prima este aceea că a agravat deficitul de încredere a aliaţilor săi occidentali, care luptă pentru identificarea unui climat de pace faţă de Ankara.

A doua, la fel de pericoloasă, este de mersul pe sârmă în raport cu Rusia.

3. Încăpăţânarea în impas

Cu faţa la perete, Turcia nu a avut de ales decât să adopte logica escaladării. Doborârea avionului militar rus ilustrează această încăpăţânare în care s-a închis Turcia.

Chiar dacă Erdogan poate revendica suveranitatea spaţiului său aerian, nu poate să ignore efectele incidentului de la frontiera sa.

În luna octombrie, puterea turcă s-a limitat limitat la a protesta public împotriva violării spaţiului său aerian, fluturând ameninţări cu sancţiuni economice legate de realizarea gazoductului sau cu construirea primei central nucleare a ţării, acordate unei întreprinderi ruse.

Totuşi, în momentul care părea ca începe să se contureze un accord asupra luptei împotriva ISIS la care participă şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi SUA, Turcia a abandonat această poziţie.

De ce a fost o eroare: Greşeala pe termen scurt este că a fragilizat speranţele unui front comun împotriva ISIS în momentul în care Obama şi Putin erau aproape de un accord. Pe termen lung, Turcia nu va putea fi percepută ca având un rol de stabilizator în regiune în măsura în care a contribuit vast la crearea unui monstru, sabotând eforturile pentru prevenirea daunelor.