Puțini proprietari de restaurante își permit să cumpere cea mai scumpă lămâine din lume, denumită și „Lămâia caviar”. Aceasta costă peste 70 de euro pe kilogram și se poate consuma în câteva locații de lux.
Cel mai scump soi de lămâi din lume este cultivat și în orașul Lushnja din centrul Albaniei, a relatat Radioteleviziunea albaneză. Soiul, care poartă numele de „caviar de lămâie” este originar din Australia, iar cei care vor să-l cumpere trebuie să scoată din buzunar 87 de euro pe kilogram. El este la mare căutare în restaurantele de lux, în special în cele din Franța și Italia.
Lushnia este singura zonă în care soiul special de microcitrice australiene s-a adaptat solului și climei. Fermierul Clodian Hida a declarat că a început să cultive acest soi de lămâie în urmă cu cinci ani, într-un sat de lângă Lushnja. Acesta a plantat 270 de rădăcini a trei soiuri de „lămâi de caviar”.
Presa internațională a mai scris că acest soi de lămâie este cumpărat de proprietarii restaurantelor de lux din Franța și Italia, chiar dacă sunt nevoiți să plătească 87 de euro pe kilogram. La „lămâia caviar” nu se stoarce sucul, ci se îndepărtează partea cărnoasă a fructului. Și gustul este puțin mai diferit.
Cea mai scumpă lămâie din lume se folosește în salate, preparate din pește și deserturi. Cu toate astea, restaurantele albaneze nu își permit să cumpere acest soi de lămâie, potrivit Alephnews.
Cele mai scumpe alimente din lume
Nu doar „lămâia caviar” costă o avere. Cea mai scumpă înghețată la pahar costă 1.000 de dolari și este vândută la restaurantul din New York, Serendipity 3. Desertul are o foiță de aur comestibilă.
Și strugurii Ruby Roman sunt vânduți pe sume uriașe. În iulie 2016, un singur ciorchine de Ruby Roman, care conținea 26 de boabe la o greutate de aproximativ 700 de grame, s-a vândut cu 1,1 milioane de yeni (aproximativ 8400 de dolari) în prima licitație a anului pe o piață angro din Kanazawa.
Și ciupercile Matsutake costă 1.000 dolari pe kg. Tricholoma matsutake este o specie de ciupercă comestibilă, care crește în Asia de Est, Europa și America de Nord. Chiar dacă este considerat un produs de lux, turiștii care nu sunt de origine japoneză nu sunt încântați de gust.