Ion Mihai Pacepa, adjunctul Direcției de Informații Externe a Departamentului Securității Statului până la fuga în SUA, vorbea în urmă cu zece ani despre asasinarea la Londra a colonelului KGB/FSB Aleksander Litvinenko la ordinal lui Putin, dar și despre alte crime comandate de Moscova.

“În sângele lui Litvinenko s-a găsit Polonium 210, o substanță radioactivă similară, dar mult mai puternică, cu thalliumul radioactiv folosit în 1957 împotriva unui alt fost ofițer KGB, colonelul Nikolay Kokhlov, care a demascat public crimele lui Hrusciov. Kokhlov a căzut la pat după ce a băut o ceașcă de cafea la o receptie oficială din RFG. În sângele lui s-au gasit urme de thallium, o substanță metalică folosită ca otravă de șoareci. Tratamentul clasic împotriva acestei otrăvi nu a dat însă rezultat. Câteva săptămâni mai târziu, când Kokhlov era pe moarte, un medic de la spitalul militar american din Frankfurt pe Main a dezlegat enigma: thalliumul găsit în ceașca de cafea fusese iradiat, din care cauză el s-a dezintegrat în organism distrugând sistemul imun și generând o formă fatală de cancer galopant. Doctorul a estimat că atunci când Kokhlov ar fi murit thalliumul ar fi fost total dezintegrat țși autopsia nu ar fi putut depista nici o urmă de otrăvire. Kokhlov și-a pierdut părul, dar a fost salvat. Litvinenko a căzut la pat după ce a băut o ceașcă de ceai. Atentatul s-a produs în Anglia. El și-a pierdut, de asemenea, părul, dar, potrivit doctorului John Henri, de la University College Hospital din Londra, a avut și un atac fatal de inimă. Aceasta arată că arma secreta a KGB-ului, căreia Ceausescu i-a dat numele de cod "Radu", a devenit și mai letală, punea Pacepa.

“Radu e o pulbere radioactivă solubilă în apă, care se putea introduce în diferite alimente. Ea a fost creată de KGB după ce Hrușciov a fost înscăunat în Kremlin, și a înlocuit mini gloanțele cu cianură de potasiu ce fuseseră compromise de defectarea ofițerilor KGB Yury Rastvorov (ianuarie 1954) și Petr Deryabin (februarie 1954). Noua arma radioactivă a fost folosită prima oară în 1957, împotriva lui Kokhlov. În 1961, Bogdan Stashinsky, un alt ofițer al Departamentului XIII al KGB, a cerut azil politic și a informat autoritățile SUA despre noua tehnică de iradiere folosită de KGB. Analize medicale speciale făcute ulterior lui Kokhlov au descoperit o așa-numită "anomalie de cromozomi" specifică iradierii cu izotopi radioactivi. Tragica moarte a lui Litvinenko atestă că "Radu" a fost substanțial perfecționat”, trăgea concluzia Pacepa.

Despre Hrusciov, Pacepa mai relata: “În 1962, el a cerut KGB-ului să-l ucidă pe șahul Iranului, Mohamed Reza Pahlavi, care comisese crima de a dizolva guvernul comunist instalat de Kremlin în Nord Vestul Iranului. Șahul a scăpat cu viață datorită nefuncționării detonatorului ce urma să explodeze câteva sute de kilograme de exploziv plastic. În 1990, Vladimir Kuzichkin, un ofițer KGB care a fost implicat în această operație și apoi a cerut azil politic în Occident, a descris-o în toate detaliile în cartea Inside the KGB: My Life in Soviet Espionage (pp. 215-218).

În 1964, liderul comunist italian Palmiro Togliatti a murit de o formă galopantă de cancer după o vacanță la Yalta. La nivelul conducerii comunității de informații din blocul sovietic nu a existat nici o îndoială ca el a fost iradiat cu thallium. Togliatti comisese "crima" de a scrie, la Yalta, un testament politic în care și-a exprimat profunda dezamăgire față de Hrusciov. Câteva luni mai târziu, Hrusciov a fost alungat din Kremlin, și testamentul lui Togliatti a fost publicat în Pravda.

 

Leonid Brejnev, care l-a succedat, a continuat însă politica lui Hrusciov de asasinate externe. În 1972, cu ocazia unei vizite la Pekin, Ceaușescu a fost informat de Mao Tse Dun ca în septembrie 1971 KGB-ul a încercat să-l asasineze cu ajutorul generalului Lin Biao, membru al Biroului Politic educat la Moscova, pe care Kremlinul intenționa să-l promoveze ca lider al Chinei. Complotul a eșuat, și Lin Biao a încercat să scape în Mongolia, unde a fost însă arestat. Executarea sa a fost ținută în secret până în 1972. În același an am aflat detalii despre complot de la Hua Guofeng, ministrul securității publice, care ulterior a devenit lider al Chinei. Curând după aceasta, Ceauțescu a creat o unitate supra-secretă, denumită doar UM 0920/A, care a fost însarcinată să desfășoare activități de contrainformații în țările socialiste. Am coordonat această unitate până în 1978, când am cerut azil politic in SUA.

În 1979, KGB-ul lui Brejnev a infiltrat la curtea premierului proamerican al Afganistanului, Hafizullah Amin, pe colonelul KGB Mikhail Talebov, conspirat ca bucătar. El a avut sarcina să-l otravească pe Amin cu thallium radioactiv. Dupa eșecuri repetate, Brejnev a ordonat KGB-ului să foloseasca forăa armata. La 27 decembrie 1979, un grup de 50 de ofițeri KGB din unitatea de commando Alfa, conduși de colonelul Grigory I. Boyarinov, a ocupat palatul premierului Amin și a lichidat toți ocupanții, pentru a nu lăsa martori. La 28 decembrie 1979, KGB-ul l-a adus in Kabul pe Bebrak Kamal, un comunist din Afganistan refugiat la Moscova, si l-a instalat presedinte al tarii si comandant al fortelor armate”.