Cea mai scumpă substanță de pe Pământ. Prețul pentru un singur gram, trilioane de dolari
- Andrei Pospai
- 25 ianuarie 2025, 11:06

În prezent, antimateria este cea mai scumpă substanță de pe Pământ. Prețul ei este estimat la aproximativ 62,5 trilioane de dolari pe gram. Pe lângă ea, aurul este un adevărat chilipir.
Motivul pentru care antimateria este atât de costisitoare este lesne de înțeles. Oamenii de știință au luat cea mai simplă formă de materie, hidrogenul, pentru că un atom de hidrogen este format dintr-un singur electron și un singur proton.
Costuri uluitoare
Pentru a produce antihidrogen, antiprotonii necesari trebuie produși literalmente atom cu atom, folosind un accelerator de particule.
Acceleratorul de particule de la CERN este cea mai complexă mașinărie construită vreodată de om. Construcția sa a durat aproximativ un deceniu, la un cost de aproximativ 4,75 miliarde de dolari.
Are un diametru de aproximativ 16 km și conține 9.300 de magneți, care trebuie răciți la o temperatură de -276,15°C cu ajutorul heliului lichid. Pentru ca să aibă loc coliziunea, particulele sunt accelerate la 99,99% din viteza luminii, ceea ce necesită o putere electrică incredibilă de 120 MW, suficientă pentru a alimenta un oraș mare.
Acest proces are un buget total de funcționare de aproximativ 1 miliard de dolari pe an, numai costurile cu energia electrică ridicându-se la 23,5 milioane de dolari pe an. De asemenea, s-a estimat că este nevoie de 100 de miliarde de ani pentru a produce 1 g de antihidrogen.
Cum s-a descoperit antimateria
Majoritatea oamenilor știu că particulele nucleare de bază care alcătuiesc materia sunt protonii, electronii și neutronii. În 1930, Paul Dirac a elaborat o descriere a electronului, care prevedea și existența unei antiparticule a electronului.
Acest antielectron (denumit și pozitron) ar trebui să aibă aceeași masă ca electronul, dar o sarcină electrică opusă. Ulterior, s-a descoperit că celelalte particule atomice de bază aveau omologi antimaterie, antiprotonul și antineutronul.
Atunci când o particulă și omologul său din antimaterie se întâlnesc, ambele sunt anihilate, ceea ce înseamnă că cele două particule dispar, iar masa lor este transformată în energie, conform principiului enunțat în celebra ecuație a lui Einstein E = mc2.

Atom, particule. Sursa foto: Pixabay
După cum probabil știți, „c” din această ecuație este viteza luminii, care este un număr mare. Deoarece acest număr este la pătrat, aceasta înseamnă că o cantitate mică de masă poate fi transformată într-o cantitate enormă de energie.
Pentru a vă face o idee despre cantitatea de energie dezvoltată în timpul unei anihilări materie/antimaterie, această reacție este considerată a fi de 100.000.000.000.000 de ori mai puternică decât o explozie chimică tipică, cum ar fi trinitrotoluenul (TNT) și de 10.000 de ori mai puternică decât o explozie nucleară.
Cum se poate crea antimateria
Pentru a crea antimaterie, oamenii de știință s-au concentrat asupra celei mai simple forme de materie, hidrogenul. Un atom de hidrogen este format dintr-un singur electron și un singur proton.
Aceasta înseamnă că cea mai simplă formă de antimaterie, un antihidrogen, este formată dintr-un antiproton și un pozitron. Positronul este atras de un antiproton în același mod în care un electron este atras de un proton.
Primul antihidrogen a fost produs în 1995 la supercoliziunea CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară) prin ciocnirea antiprotonilor cu atomi de xenon. Această coliziune produce un pozitron, care este atras electric de un alt antiproton, formând ulterior antihidrogen.
Din păcate, particulele de antimaterie nu au nevoie decât de câteva milionimi de secundă pentru a intra în contact cu omologii lor de materie, anihilându-se și emițând energie.
Din această cauză, oamenii de știință au lucrat la modalități de a face antimateria suficient de stabilă pentru a putea fi reținută.
Cheia a fost încetinirea antihidrogenilor pentru a-i împiedica să se ciocnească, iar acest lucru a fost realizat prin reținerea antimateriei într-o sticlă la doar o jumătate de grad peste zero absolut, cea mai rece temperatură realizabilă teoretic.
În 2011, oamenii de știință au reușit să mențină antihidrogenul produs timp de peste 15 minute folosind această metodă.