În al treilea rând, erodarea valorilor constituționale. Care sunt limitele a ceea ce un stat poate face în mod legitim unui popor care trăiește într-o republică constituțională, întemeiată încă de la începuturile ei pe garantarea libertății individuale?
Lord Sumption, fost judecător la Curtea Supremă a Marii Britanii, a scris de curând:
„A spune că nu există limite este un atribut al tiranilor. Toți despoții din istorie au considerat că își constrâng supușii pentru binele lor propriu sau pentru binele societății.
„Trebuie să ne punem întrebarea ce fel de relație ne dorim cu statul. Dorim cu adevărat să fim genul de societate în care libertățile fundamentale sunt subordonate deciziilor politicienilor aserviți oamenilor de știință sau statisticienilor? În care oamenii nu sunt altceva decât niște instrumente de politică publică?
Ne puteți urmări și pe Google News„O societate în care guvernul poate încuia majoritatea populației fără controverse nu mai este o societate în care niște persoane civilizate să-și dorească să trăiască, indiferent care ar fi răspunsul lor (politic) la întrebarea «Merită sacrificiul?»
„Răspunsul meu personal este nu. Sfaturile sunt bune. Autoizolarea voluntară este bună și foarte recomandabilă pentru cei mai vulnerabili. Majoritatea lor o vor alege din proprie inițiativă. Dar coerciția nu este în regulă. Nu există nici o justificare morală sau principială pentru ea.”
În fine, despre judecata morală. Oricât de important ar fi să salvăm fiecare viață, acesta nu este cel mai valoros lucru din societate.
Este inevitabilă o comparație între viețile care pot fi salvate și cele pierdute în urma izolării masive la nivel național. Unde intră cei care nu au acces la alte proceduri medicale salvatoare, în condițiile în care multe state au închis efectiv spitalele și au întrerupt procedurile medicale pentru a atenua teoretic epidemia de coronavirus.
De aceea, este lipsită de sens repetarea până la sațietate a argumentului că viața este neprețuită de fiecare dată când se vorbește despre ridicarea restricțiilor. Aceste lozinci sunt satisfăcătoare la nivel emoțional, dar cei care le spun nu le cred cu adevărat, deoarece mulți dintre ei încurajează și aplaudă în egală măsură avortul până în ultima clipă a sarcinii.
Societățile și oamenii fac în permanență alegeri care schimbă viața, fie declanșând războie pentru a-și apăra țara, fie făcând naveta două ore pe zi, călătorind pe autostrăzi aglomerate sau pe calea aerului, sau muncind într-o mină.
Răspunsul la întrebarea „Izolarea merita sacrificiile?” este un NU puternic.
Ordonându-le cetățenilor să se ascundă în case, hărțuindu-i pentru că se plimbă pe o plajă pustie și obligând afacerile mici să se închidă indiferent de procedurile igienice, nu s-a demonstra niciodată în istoria omenirii că a combătut cu eficiență vreo boală infecțioasă.
Pe scurt, izolarea nu funcționează.
Era de notorietate publică, încă de la începutul lunii martie, pe baza experienței din Italia, Coreea de Sud și alte țări, că virusul era periculos pentru persoanele în vârstă și pentru cele suferind de comorbidități. (În Italia, 85% din decese au fost înregistrate la persoane de peste 70 de ani suferind de grave boli subiacente).
În loc să se concentreze și să dirijeze toate resursele disponibile pentru protejarea acestui segment al populației, America a decis, pe baza unor date științifice false, să instituie o izolare totală, lăsând acest segment al populației să se descurce singur – cu consecințe dezastruoase. Măcinând economia și mijloacele de subzistență ale populației și marginalizând libertatea de expresie, religioasă și de întrunire.
Națiunea noastră a comis cea mai mare greșeală din istoria ei.
A venit timpul ca politicienii, de la președinte la guvernatori și la primari, să înceteze să se ascundă în spatele oamenilor de știință/birocrați și să redeschidă complet țara.
Concentrați-vă pe segmentul de populație cel mai vulnerabil, fără izolare obligatorie, nici întemnițare de facto.
Și restaurați libertățile civile care au fost afectate fără motiv!
Recomandările noastre
