În iarna 1984-1985, România a fost lovită de un ger crunt. Temperaturile au scăzut la - 30 de grade Celsius, fapt care a determinat creșterea dramatică a consumului de combustibili. La acea vreme, centralele termice furnizau apă caldă la consumatori pe sistemul "o zi da, o zi nu". Speriat de consecințe, Ceaușescu avea să dea un decret prin raționaliza apa caldă.

În apartamente se făcuse atât de frig, încât oamenii se strângeau și stăteau într-o singură cameră. Fiecare se încălzea cum putea. La reșou sau - dacă erau - cu gazele de la aragaz. Ferestrele erau etanșeizate și toată lumea trebuia să poarte mai multe rânduri de haine groase.

Temperaturile au scăzut noaptea sub -20 de grade. De exemplu, în noaptea de 12 spre 13 ianuarie, la Cluj-Napoca au fost -25,8 grade, iar pe timpul zilei de 13 ianuarie 1985, o zi de duminică, mercurul din termometre nu a urcat mai sus de -15,5 grade Celsius.

Programul de funcționare al centralelor termice

La acea vreme, multe dintre alimente nu se mai puteau cumpăra decât pe cartelă. Din cauza zăpezii, care a căzut aproape ca în 1954,  circulația auto fusese întreruptă, iar pauzele de curent erau de 4 ore zilnic.

Toată lumea avea câte o lampă pe gaz în casă sau cel puțin o lumânare. La televizor, programul era de numai două ore pe zi, iar la radio nu puteai să asculți decât coruri închinate lui Ceaușescu.

Ceaușescu s-a speriat de consumul enorm, cauzat de valul de aer polar. Dictatorul și-a dat seama că România va rămâne paralizată și a decis să raționalizeze și furnizarea de energie electrică și termică.

Așa vă a decis, printr-un decret, programul de funcționare al centralelor termice din România.

În perioada iernii, căldura se furniza de luni până sâmbătă, câte 7 ore pe zi, între orele 4-6, 12-14 și 19-22, iar duminica între orele 6-8, 12-14, 19-22.

Apa caldă venea - rareori - la robinete în zilele de luni și vineri între orele 5,30-6,30, 19-20,30, marți, miercuri, joi și sâmbătă între orele 5,30-7,00, 18,00-21,30, iar duminica între orele 7,30-9,30 și 18,30-22,00.

Din cauza instalațiilor învechite, neîntreținute cu anii, din lipsă de materiale, în apartamente caloriferele rămâneau călâi, iar apa caldă era, mai degrabă, rece.

Haz de necaz

Dar românul făcea haz de necaz și în acele vremuri. O serie de bancuri circulau pe cale orală, dar erau spuse cu teamă, uneori în șoaptă, pentru că, pe atunci, "și pereții aveau urechi".

Se spune că în acele vremuri, ajunge omul de la muncă acasă și merge să pună mâna pe calorifer, iar o voce din calorifer spune „Ce mână caldă!”

La radio, când se dădea ora exactă pe vremea lui Ceaușescu, crainicul anunța: „Pic! Pic! Pic! Pic! A fost apă caldă!”