În textul de mai jos sunt explicate resorturile esențiale ale mecanismului ce pune în mișcare una din cele mai importante și bănoase activități medicale: transplantul de organe în general, și transplantul de plămâni în particular

Ancheta EvZ privind situația transplantului pulmonar în România a scindat lumea medicală în două: într-o parte cei care susțin dezvoltarea unui program de transplantare autohton - demersurile fiind demarate la Spitalul Sfânta Maria, unitate medicală acreditată deja în acest sens, dar blocată financiar de Ministerul Sănătății -, iar în cealaltă parte, cei care afirmă, în frunte cu Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, că România nu este încă pregătită pentru transplantul pulmonar, militând pentru trimiterea pacienților în străinătate.

FOTO: Profesor doctor Vasile Astărăstoae

Dincolo de utilitatea evidentă a unui centru de transplant românesc, care ar elimina dependența de clinicile occidentale, păstrând și prețioasele organe doar pentru pacienții români, dar și dincolo de avertismentul probabil bine-intenționat al lui Vlad Voiculescu, care este convins că nu suntem pregătiți să salvăm viețile pacienților dependenți de plămâni noi, să încercăm să înțelegem, din explicațiile pertinente de mai jos, care sunt resorturile esențiale ale mecanismului ce pune în mișcare una din cele mai importante și bănoase activități medicale: transplantul de organe în general, și transplantul de plămâni în particular. În acest sens, vom publica analiza profesorului doctor Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor din România.

„Transplantul de organe încă de la început a ridicat o serie de probleme etice și a condus la o serie de abuzuri. Din punct de vedere etic a fost una dintre manoperele medicale cele mai controversate. Principala controversă a fost determinată nu atât de problemele tehnice de realizare a acestuia, ci de discrepanța majoră între cererea de organe și penuria organelor disponibile și de aici la selectarea beneficiarului. Nu trebuie decât să semnalăm abuzurile dovedite din China în care prizonierii de conștiință au devenit donatori fără voie (vii sau morți) de organe. Trebuie de asemenea subliniat că traficul ilegal de organe a devenit o adevărată industrie, cetățeni din țări subdezvoltate (India, Pakistan, Republica Moldova, România etc.) devenind cu voie sau fără voie donatori pentru cetățeni din țările dezvoltate (SUA, Germania, Austria, Israel etc.). Există rapoarte anuale internaționale cu privire la acest trafic de organe și de asemenea reglementări foarte stricte în domeniu. O asemenea recomandare constă în faptul că trebuie să se dezvolte activitatea de transplant în țările în curs de dezvoltare, pentru cetățenii acelei țări, astfel descurajându-se traficul (ilegal sau semi-legal) de organe. România are o lege a transplantului, zic eu, foarte bună. Dar care a lăsat câteva portițe care fac posibile abuzuri administrative. Aceste prevederi legale sunt cuprinse în Legea 95/2006. (…) Singurul punct vulnerabil al legii transplantului este acel articol care permite exportul organelor „în condițiile legii“. (…) Din păcate această sintagmă nu a fost însoțită și de o reglementare privind modalitatea de export a organelor pentru transplant. Recenta dezbatere, privind nerealizarea unui transplant pulmonar la Spitalul Sf. Maria din București, repune problema în discuție. Pozițiile domnului ministru Vlad Voiculescu lasă loc de interpretări. Ce trebuie să știe domnul ministru Vlad Voiculescu? În primul rând, că singura autoritate de acreditare este Agenția Națională de Transplant și că această agenție, chiar dacă este subordonată ministerului, poate fi controlată de specialiști în domeniu și nu de Corpul de control care nu are nicio expertiză în domeniu. De aceea, așa cum l-a prezentat domnia sa, raportul este ridicol dovedind necunoașterea problematicii. Cei care controlează trebuie să știe că acreditarea în domeniul transplantului are trei paliere: unități în care se poate realiza recoltarea de organe, unități care transportă organele și unități în care se poate realiza transplantul propriu-zis. Fiecare tip de unitate are criterii diferite de acreditare. În al doilea rând există criterii de acreditare a unității medicale în care se realizează transplantul și a echipei care poate realiza transplantul. În ceea ce privește unitățile în care se realizează transplantul în toată lumea criteriile sunt de dotare, reguli epidemiologice, existența unui compartiment separat pentru transplant, a unei secții de ATI specializată și disponibilitatea unui laborator acreditat care să efectueze investigațiile necesare. În ceea ce privește echipa, criteriile sunt privitoare la experiență și expertiză: trebuie să existe medici chirurgi specializați în transplant și care au efectuat un număr de intervenții în domeniu și specialiști în urmărirea evoluției posttransplant. Nicăieri în lume nu există drept criteriu de acreditare existența unei secții de profil pe tipul de transplant. Rare spitale în lume, în care se realizează transplant, își permit să investească într-un laborator care este numai al spitalului. Majoritatea externalizează această activitate cu condiția ca laboratorul să fie disponibil 24 de h din 24. Și, nu în ultimul rând, domnul ministru Vlad Voiculescu trebuie să țină cont de conflictele, orgoliile din lumea medicală.“

„Sunt câteva lucruri din declarațiile ministrului Sănă tății care sunt interpretabile și necesită clarificări.

● Confuzia care este indusă (intenționat sau din eroare) între acreditarea unităților de unde se pot recolta organe cu unitățile în care se realizează transplantul.

● Inexistența unui laborator specializat fără să se specifice dacă acest serviciu a fost externalizat cu condiția să fie la dispoziția Spitalului Sf. Maria, 24 de ore din 24.

● Nu se precizează dacă Spitalul Sf. Maria are sau nu medici pneumologi capabili să urmărească pacientul posttransplant. Ni se spune doar că nu are secție de pneumologie, lucru fără relevanță.

● Nu se spune dacă există echipă chirurgicală, cu experiență în domeniul transplantului pulmonar.

● Nu se spune dacă în echipa de control au fost cooptați și specialiști în transplant și nu în ultimul rând experți în Bioetică care sa aibă competenta în etica transplantului.

● Nu se spune dacă este real faptul că există un acord cu spitalul AKH din Viena privind exportul de plămâni pentru transplant.

● Care sunt criteriile neîndeplinite și pe care Agenția Națională de Transplant, la presiuni, le-a trecut drept conforme.

În absența acestor răspunsuri pot să apară interpretări potrivit cărora transplantul de plămâni este blocat printr-o acțiune administrativă pentru a se favoriza exportul de organe, lucru care ar crea o imagine nefavorabilă Ministerului Sănătății.“

„Îngropăm pacienții! Voiculescu nici nu-și dă seama cât rău a făcut!“

Potrivit unor surse din cadrul Agenției Naționale de Transplant (ANT), scandalul declanșat pe mar ginea situației transplantului pulmonar a aruncat în aer activitatea în acest domeniu.

„De când a început acest război, românii nu mai au încredere, nu mai vor să-și dea acordul pentru recoltarea organelor. Ne întreabă pe noi, cei care ne întâlnim cu ei, unde vor ajunge organele, cine le folosește, câți bani se fac în această afacere etc. Riscăm ca activitatea propriu-zisă a ANT să fie blocată. Ar fi o catastrofă! Îngropăm pacienții, iar ministrul Vlad Voiculescu nici nu-și dă seama cât rău a făcut!“.

Specialistul de la Hanovra

În continuare, sursa ANT a lansat mai multe întrebări: „Vor unii să facă centru de transplant pulmonar în țară, iar tu, ca ministru al Sănătății, spui că nu este posibil? Păi tu trebuie să lupți să se facă, să nu mai ducem organele afară cu lopata. Am înțeles că te lupți cu penali, cu infractori, dar nu vrei și tu să ai un asemenea centru în propria țară? Vrei sau nu vrei? Știe toată lumea că la Sfânta Maria coordonatorul programului de transplant este Igor Tudorache, unul dintre cei mai buni din lume. Iar tu susții că n-au specialiști? Când o echipă întreagă de medici s-a pregătit la Hanovra, în Germania, tocmai pentru a învăța cum se face transplantul? Este noaptea minții ce se întâmplă!“.

Asistent licențiat la Barcelona

Dezvăluirile au continuat: „Domnul ministru spune că acreditarea pentru Sfânta Maria s-a dat în urma unor presiuni politice. Păi, să spună dacă sunt sau nu nereguli cu acreditarea, nu că s-a acordat, nedovedit, sub presiune. Mai e și campanie electorală! Au aruncat cu noroi în omul care a girat acreditarea, vezi Doamne că e doar un amărât de asistent medical. Păi, Dan Ilincariu, de la Timișoara, este licențiat în transplant pulmonar, diplomă obținută la Barcelona. Apoi, spui că Sfânta Maria n-are pneumolog? Colaborează cu cel mai bun din țară, de la Colentina. N-are laborator? Păi, nu lucrează cu cel de la Fundeni? Se învârte după soare, de ce să nu-l folosească? Doar în capul unora a apărut fixația că toate trebuie să fie în același loc. Eronat! În Germania sunt spitale care tratează ambulatoriu multe situații posttransplant. În fine, dacă nu se rezolvă mai repede, e rău pentru noi. Vom rămâne, ca de obicei, la mâna străinilor“.

Cum s-au cheltuit banii la „Sfânta Maria“?

Ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, vrea să verifice cum s-au făcut achizițiile la Spitalul Sfânta Maria din Capitală. El e precizat, însă, că nu poate trimite Corpul de control fără avizul primarului general Gabriela Firea. „Avem nevoie de investiții, dar nu avem voie să ne jucăm cu viețile oamenilor. Nu e un lucru rău că s-a investit. Modul în care s-au cheltuit banii la «Sfânta Maria» va fi lămurit în perioada următoare, pe 8 și 9 decembrie, dar esențială este aprobarea primarului general“, a spus Voiculescu. De remarcat că Ministerul Sănătății și Primăria Generală a Capitalei au investit 10.000.000 de euro în centrul de transplant pulmonar de la Spitalul Sfânta Maria. (Cătălin Pena)