Lenea este în mare parte definită greșit. În ciuda acestui fapt, ea este folosită ca o armă pentru a ne face de rușine pe noi înșine și pe alții. Lenea este mai degrabă legată de anxietatea de performanță decât de defectele de caracter. Este teama de a nu-ți atinge potențialul sau un standard nerealist. Este perfecționism toxic. Iar moneda cu care se tranzacționează este suprastimularea.

Gestul mic și simplu de a reduce stimularea poate conduce la „hărnicie”.

Cel mai mare semn al suprastimulării

Probabil că știți deja despre pericolul social media și al ecranelor. Se cunoaște de mult că acestea afectează funcția cognitivă și capacitatea de a finaliza sarcini. Cu toate acestea, oamenii încă nu înțeleg cât de grav este impactul.

Trebuie luat în considerare un lucru. Globii oculari nu sunt doar atașați de creier, ci sunt considerați țesut cerebral real. Retina este făcută din aceeași materie ca și lobul frontal. Atunci când privim pe cineva în ochi, ne uităm la singura parte vizibilă a creierului unei persoane.

Dacă doriți să vă îmbunătățiți concentrarea, începeți cu ochii. Ei ne direcționează atenția.

Șoarecii demonstrează perfect problema

Oamenii împărtășesc 70% din ADN cu șoarecii. Ceea ce explică în parte de ce aceștia sunt subiecte de cercetare populare. Oamenii de știință de la Universitatea din Washington au efectuat un experiment cu șoareci tineri, expunându-i la scene de desene animate agitate timp de șase ore pe zi. Imaginile se mișcau și își schimbau culorile la fel ca un smartphone.

Ulterior, șoarecii au avut rezultate mult mai slabe la testele cognitive, de memorie, navigare și rezolvare a problemelor. Ei au lâncezit în labirinturi simple. Au fost derutați de puzzle-uri și sarcini de bază.

Grupul de control, care nu a fost niciodată expus la ecrane, s-a deplasat prin labirinturi cu eficiență. Au rezolvat problemele mai repede. Distracțiile erau ignorate.

Un test revelator

Un test a fost deosebit de revelator. Un șoarece este înclinat în mod natural să stea lângă pereți și în locuri închise și întunecoase. Zonele deschise și bine luminate expun șoarecii la prădători. Ei trăiesc aproape de baza piramidei alimentare a naturii și nu își pot permite riscuri inutile.

Și totuși, șoarecilor le place să exploreze. Această înclinație naturală este un viciu existențial care se opune bunului simț al lor. În două teste separate, acești șoareci suprastimulați s-au aventurat în mod constant în zone deschise și au petrecut mult mai mult timp expuși potențialilor prădători. Suprastimularea s-a tradus printr-un comportament de asumare a riscurilor substanțiale și un proces decizional deficitar.

Practica postului de dopamină

Simptomul caracteristic al suprastimulării este acela că vei sta ore întregi și te vei simți complet neproductiv. Puteți să vă uitați în urmă la ziua dumneavoastră și să simțiți că nu ați realizat nimic. Cu toate acestea, în realitate, ați făcut totuși ceva. Probabil că ați dat scroll pe Facebook, TikTok și v-ați uitat pe YouTube. Ai fost prins într-o buclă a plăcerii. Asta este tot ce fac valurile de dopamină și de aceea dopamina și suprastimularea sunt atât de puternic legate.

Nu trebuie uitat niciodată că oamenii de știință din domeniul tehnologic nu sunt angajați să facă ce este mai bine pentru oameni. Ei sunt angajați să stimuleze implicarea. Ceea ce include, de obicei, derularea prin notificările aplicațiilor. O modalitate de a combate acest lucru este postul de dopamină. Din punct de vedere tehnic, „post” este o denumire puțin greșită. Avem întotdeauna dopamină în corp. Postul cu dopamină este mai degrabă ca o dietă cu dopamină. Vă deconectați receptorii de plăcere.

Atunci când vă deconectați de la această buclă, vă pregătiți creierul să se implice și să facă lucrurile fără să simtă acea atracție către telefon.

Persoane performante la locul de muncă

Ideea principală aici este conștientizarea cognitivă, numită și metacogniție. Aceasta este o abilitate caracteristică a persoanelor foarte performante la locul de muncă.

În loc să trăiască ca un animal sălbatic, cedând în fața fiecărui impuls, aceștia ies în afara lor. Își observă performanțele. Adoptă o viziune critică de la persoana a treia. Ei aleg să vadă haosul și să-l oprească. Pentru a exersa acest lucru, luați o bucată de hârtie și începeți să marcați cu linie atunci când simțiți nevoia de dopamină.

Este absolut normal să existe 50 de linii la prima încercare. Concentrați-vă pe scăderea acestui număr în fiecare zi. Pentru a merge un pas mai departe, observați când alte obiecte declanșează obiceiuri proaste.

A nu face nimic devine totul

Celebrul romancier britanic Raymond Chandler avea o strategie grozavă pentru amânare pe care o folosesc de ani de zile. Se numește „Alternativa nimicului”.

Când vă simțiți neproductivi, nu vă permiteți să faceți nimic. Asta înseamnă fără telefon mobil, fără televizor, fără cărți. Nimic. Veți descoperi că este destul de plictisitor. Te simți ca și cum te-ai pune în pauză. Veți descoperi că întârzierea sarcinii învinge disperarea plictiselii. Meditația este extrem de eficientă și dacă nu vă puteți concentra.

De ce obiectivele ajută la înfrângerea suprastimulării

Robert A. Heinlein a spus odată: „În absența unor obiective clar definite, devenim ciudat de loiali îndeplinirii banalităților zilnice până când, în cele din urmă, devenim înrobiți de ele”.

Obiectivele eficientizează eforturile. Ele permit trecerea dincolo de distrageri. Nu trebuie să existe o listă de verificare imensă. O listă imensă diluează importanța sarcinilor individuale. Ea trebuie ținută simplă și scurtă. Accentuează legătura cu obiectivul.

Concluzia generală

Prea mulți dintre noi suntem înlănțuiți de obiceiuri repetitive, neproductive, care sunt concepute pentru a ne menține într-o buclă.

Concentrați-vă pe încetinirea minții. Faceți acest lucru practicând meditația și având perioade planificate de deconectare. Amintiți-vă!  Productivitatea nu înseamnă să faceți totul, ci să faceți lucrurile potrivite. Stabiliți obiective clare, informează yahoonews.com