Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că migraţia omului modern dinspre continentul african către Europa a fost o ameninţare mult mai mare la adresa populaţiilor indigene neanderthaliene decât cea mai mare erupţie vulcanică de pe continentul european, ce a avut loc acum 40.000 de ani.

Oamenii de ştiinţă au prelevat şi analizat probe din mai multe depozite de cenuşă vulcanică din Marea Egee, Libia şi patru peşteri din Europa, ce provin dintr-o erupţie vulcanică ce a acoperit cu cenuşă o zonă de 30.000 de kmp din jurul bazinului mediteranean. Cercetătorii au folosit aceste resturi de cenuşă vulcanică pentru a sincroniza evenimentele arheologice cu datele climatice preistorice.
Numărul rămăşiţelor de neanderthalieni şi alte dovezi ale existenţei lor a început să scadă ca număr cu mult timp înainte de această erupţie şi de apariţia unor perioade de schimbări climatice extreme, potrivit studiului. Alte elemente prezente în acele particule de cenuşă indică faptul că oamenii moderni ocupau la momentul respectiv o parte importantă din Europa de Est şi Africa de Nord. 
Cu toate că, în primă fază, Neanderthalienii ar putut supravieţui în grupuri mici, exctinţia verişorului omului modern a fost determinată tocmai de către Homo sapiens. 
Cercetătorii au mai descoperit, analizând cenuşa vulcanică, şi faptul că Europa a fost scena unor schimbări climatice brutale în urmă cu 30-40.000 de ani, chiar în perioada în care omul de Neanderthal a dispărut de pe teritorii întinse.
Totodată, acest studiu pune la îndoială teoriile avansate anterior, potrivit cărora omul de Neanderthal ar fi dispărut din cauza unor erupţii vulcanice masive.