Cred că este hazardată formularea vreunei opinii cu privire la motivele anulării de către CCR a Deciziei Biroului Electoral Central privind înregistrarea candidaturii Dianei Șoșoacă la alegerile pentru funcția de președinte al României, în lipsa motivării Curții. Ce a avut în vedere Curtea, sper să poată fi pe deplin înțeles doar în acel moment. Spun sper, pentru că CCR a mai venit cu motivări din care fiecare poate înțelege ce vrea el.

După cum presa deja a anunțat, decizia a fost luată cu 5-2. Cei cinci judecători care au votat pentru admiterea contestației sunt Marian Enache (propus de PSD), Bogdan Licu (propus de PSD), Attila Varga (propus de UDMR), Cristian Deliorga (propus de PSD) și Gheorghe Stan (propus de PSD). Împotrivă s-au pronunțat Laura Iuliana Scîntei (propusă de PNL) și Mihaela Ciochină (propusă de Klaus Iohannis). De la ședința de judecată au lipsit însă două judecătoare: Simina Tănăsescu (propusă de Klaus Iohannis) și Livia Stanciu (propusă de Klaus Iohannis).

Chiar dacă nu s-ar fi înregistrat cele două absențe, caz în care nu este greu de bănuit cum ar fi votat cele două judecătoare, consecința votului ar fi fost aceeași, una în favoarea admiterii contestației. Dacă însă votul judecătorului Attila Varga(UDMR) ar fi fost unul de respingere - UDMR-iștii pot fi imprevizibili, iar aranjamentele politice cu ei se pot răsturna la secundă -  iar cele două judecătoare ar fi fost prezente, candidatura Dianei Șoșoacă nu ar mai fi fost respinsă. De aceea nu exclud deloc ipoteza în care cele două judecătoare nu au absentat deloc întâmplător de la ședința CCR din sâmbăta trecută. Prin absență, s-a creat impresia că Diana Șoșoacă a fost blocată de PSD, împotriva voinței PNL și a lui Klaus Iohannis.

Din procuror comunist, timp de nouă ani, 1980-1989, Livia Stanciu a ajuns în perioada  2009-2016, președinte a ÎCCJ, adică exact în perioada în care Înalta Curte devenise plutonul de execuție al Grupării de Criminalitate Organizată „Coldea-Kovesi”. A rămas în istoria mizeriilor comise la ordin în Justiție, prin aceea că a băgat-o în pușcărie pe Mariana Rarinca, pentru faptul că i-a cerut insistent returnarea unei sume de bani datorată. După plecarea din fruntea ÎCCJ, Klaus Iohannis a pus-o la adăpost, în dosul zidurilor CCR. Este complicat de precizat de cine mai ascultă în ziua de astăzi, în afară de Klaus Iohannis, pentru că s-a compromis în fel și chip, pe foarte multe din direcțiile care au compus ceea ce înseamnă Statul Paralel.

Cu al doilea mare absent de la ședința CCR, judecătoarea Simina Tănăsescu, lucrurile stau ceva mai nuanțat. Legătura judecătoarei cu președintele Klaus Iohannis este una foarte solidă. Să ne reamintim!

Scenariul înlăturării Laurei Codruța Kovesi din fruntea DNA a fost unul complex, menit să creeze o serie de aparențe care să-i conserve lui Klaus Iohannis capitalul de simpatie în ochii electoratului tefelist din acea vreme și ai presei deontoloage, de care avea nevoie la acea vreme, pentru al doilea mandat. Decizia CCR din iulie 2018 îl obliga pe șeful statului să o demită din funcție pe fosta șefă a DNA. În sceneta care i-a prostit bine de tot și pe tefeliști, și pe deontologi, un rol important l-a jucat Simina Tănăsescu, la acea vreme consilier al președintelui Iohannis. Rolul ei în afacerea demiterii lui Koveși a devenit lesne de priceput un an mai târziu, în momentul în care președintele a numit-o în funcția de judecător la Curtea Constituțională pe fosta sa consilieră. O recompensă meritată, am exclamat la aflarea veștii.

Ca o ironie a sorții, profesorul universitar de drept Simina Tănăsescu, fost consilier prezidențial pe probleme juridice, ajungea la CCR pe locul lăsat liber la sfârșit de mandat de Petre Lăzăroiu. Astfel, ea îi succeda omului din cauza căruia a părăsit prin demisie Palatul Cotroceni. În contextul deciziei prin care CCR i-a oferit lui Klaus Iohannis scuza legală de tip „nu a avut încotro” pentru a o revoca pe Laura Codruța Kovesi, judecătorul Lăzăroiu a relatat public o discuție foarte bizară pe care a avut-o cu consiliera Tănăsescu, la cererea ei și în numele președintelui țării.

Mesajul transmis de consilieră în acea ocazie, catalogat de ea însăși drept „o sarcină ingrată”, fără a fi fost unul de amenințare explicită, era construit în jurul ideii de posibilă  revocare de la CCR a lui Lăzărescu prin decret al președintelui țării. Imediat după ce judecătorul constituțional a dat totul în vileag, Administrația Prezidențială a anunțat că Simina Tănăsescu era în concediu și că discuția pe care a avut-o cu Petre Lăzăroiu a fost una privată, fără nicio legătură cu instituția președintelui. Trei zile mai târziu însă, la întoarcerea din concediu, Simina Tănăsescu a demisionat din funcția de consilier prezidențial.

Cel mai probabil, demisia i-a fost solicitată, pentru că scandalul se întețea. La acea vreme, totul a părut a fi sacrificarea de către Klaus Iohannis a unui om care a încercat la ordin sau din proprie inițiativă acționarea unei pârghii la CCR, în vederea păstrării Laurei Codruța Kovesi în funcția de șef al DNA. Din toată povestea asta, șleahta adulatorilor lui Kovesi, adică grosul electoratului tefelist vânat de Iohannis, a avut toate motivele să creadă că președintele „a făcut tot ceea ce a putut!”. Odată acreditată această senzație, Iohannis a putut să aștepte liniștit decizia CCR, după care, la fel de liniștit, sub semnul lui „Trebuie să respect Legea, nu am încotro!”, să semneze decretul de revocare. Ceea ce a și făcut!  După care, a recompensat-o pe consilieră cu unul dintre cele 9 fotolii de la CCR.

De aceea, cred că absența celor două judecătoare de la ședința din sâmbăta trecută a CCR, Livia Stanciu și Simina Tănăsescu, nu este deloc întâmplătoare, ci una cu temeinic rost. Unul care odată împlinit asigură o combinație de putere de deplină Stabilitate: Președinte de la PSD, recte Marcel Ciolacu, Premier de la PNL, mai vedem cine. Cumva, Klaus Iohannis? Se prea poate, pentru că blocarea Dianei Șoșoacă înseamnă de fapt blocarea intrării în turul II a lui Nicolae Ciucă, din simplul motiv că voturile suveraniste se vor acumula preponderent în dreptul lui George Simion. Iar o finală Ciolacu-Simion va avea un rezultat clar de pe acum. Caz în care, PNL nu va mai avea decât să decidă cine să fie pentru multă vreme premier.

Va reuși PNL să iasă de sub tutela lui Klaus Iohannis, pentru a se regăsi sub semnul valorilor liberale? Nu am răspunsul la această întrebare, dar abia aștept să-l aflu.