Justitie
CCR, MOTIVARE CRUCIALĂ în privința Legilor Justiției. Atribuțiile PREȘEDINTELUI, VITALE pentru Curte
Curtea Constituțională a României a publicat motivarea deciziei cu privire la modificările aduse Legilor Justiției. Se remarcă în special sintagma care face referire la respingerea motivată a numirii unui magistrat de către președinte. Curtea atrage atenția că, în această problemă, atribuțiile șefului statului ar fi golite de conținut, dar nu există motive pentru a considera acest lucru neconstituțional.
Atribuţiile preşedintelui ar fi golite de conţinut dacă nu ar putea refuza motivat numirea unui magistrat, însă eliminarea acestui drept nu ridică probleme de constituţionalitate, se arată în motivarea deciziei CCR cu privire la modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit agerpres.ro.
„Cu privire la criticile de neconstituţionalitate privind art. I pct. 44 din lege, prin care se abrogă art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004, Curtea constată că acestea abrogă dispoziţiile legale referitoare la competenţa Preşedintelui României de a refuza o singură dată numirea în funcţia de judecător/procuror a judecătorilor/procurorilor stagiari care au promovat examenul de capacitate. (...) Dacă Preşedintele României nu ar avea niciun drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României (...) ar fi golite de conţinut şi importanţă”, se precizează în motivarea publicată marţi pe site-ul CCR.
Curtea constată că eliminarea acestei atribuţii a preşedintelui nu ridică, totuşi, probleme de constituţionalitate, ea permiţând o consolidare a rolului Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei, ca entitate care gestionează, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, selecţia judecătorilor şi procurorilor.
„Prin urmare, Curtea constată că 'refuzul' Preşedintelui României nu avea şi nu putea avea caracter definitiv, fiind mai degrabă expresia unei consultări între autorităţi, astfel încât eliminarea sa nu aduce atingere atribuţiilor Preşedintelui. (...) De altfel, chiar şi în logica normei legale criticate, Preşedintele României tot extra legem poate purta o corespondenţă cu Consiliul Superior al Magistraturii, dacă identifică anumite probleme în numirea în funcţie a judecătorilor/procurorilor, dar revine Consiliului Superior al Magistraturii competenţa decizională de a-şi retrage eventual propunerea de numire, fără ca Preşedintele să poată respinge propunerea de numire astfel înaintată”, se mai menţionează în motivare.
În consecinţă, CCR a stabilit că art. I pct. 44 din legea criticată nu încalcă prevederile constituţionale.
CCR a constatat, pe 30 ianuarie, că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este, în ansamblul său, constituţională în raport cu criticile formulate.
Pe de altă parte, Plenul CCR a constatat că mai multe articole din actul normativ, precum şi sintagmele „comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii”, „informare conformă”, „precum şi procedurile judiciare”, „ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite”, „precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei”, „nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8” şi „funcţia de ministru al Justiţiei”, sunt neconstituţionale.
În comunicat se preciza că mai multe decizii, printre care şi cea privind constituţionalitatea legii în ansamblul său, au fost luate cu majoritate de voturi, în cazul altor texte fiind înregistrată unanimitate de voturi.
Recomandările noastre
