Printre alte știri despre care putem spune cu siguranță că fac Istorie se numără și cea produsă marți de CCR. Potrivit unui Comunicat al instituției, judecătorii CCR au decis în unanimitate că inițiativa USR „Fără penali în funcţii publice” este constituțională. Citat de Mediafax Comunicatul convoacă și amănunte privind decizia:

„Curtea a verificat dacă iniţiativa cetăţenească a USR îndeplineşte condiţiile tehnice, respectiv numărul de semnături și dacă demersul cetăţenesc respectă limitele Constituției.”

Despre inițiativa cetățenească a USR am scris în mai multe rînduri. Ultima oară (vezi comentariul USR și Dacian Cioloș experimentează un instrument politic extremist, bolșevic sau legionar: Coborîrea în Stradă de pe cristoiublog.ro, din 20 februarie 2019, am notat următoarele:

 „Inițiativa cetățenească propune impunerea în Constituție a unui articol care prevede că «nu pot fi aleși în organele administrației publice locale, în Camera Deputaților, în Senat și în funcția de Președinte al României cetățenii condamnați prin hotărîri judecătorești definitive la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție». Din punct de vedere juridic e o fantezie în vecinătatea halucinației de tip bolșevic. Constituția actuală reglementează dreptul de a fi ales prin articolele 36 și 37. Articolul 37 arată clar că au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care au cetățenie română și domiciliul în țară. Articolul 36 prevede clar că nu au drept de vot «persoanele condamnate, prin hotărîre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale».

Constituția României dovedește, cel puțin aici, un democratism salutar. Deși în 1990, atmosfera publică ședea sub semnul radicalismului anticomunist, părinții Constituției nu i-au dat curs. Ei au ținut să facă din pierderea dreptului de a alege și de a fi ales un drept al Justiției. Doar printr-o sentință judecătorească o persoană poate pierde drepturile electorale. De observat că inițiativa extremistă a USR presupune o ciudățenie. O persoană condamnată poate alege, dar nu poate fi aleasă.

Dreptul de a fi ales, ca și dreptul de alege, e unul dintre drepturile fundamentale ale omului. El poate fi pus între paranteze doar prin sentință dată de magistrați, temeinic motivată prin faptul că un condamnat poate fi un pericol social prin alegerea într-o funcție. A stabili constituțional interdicția pentru anumite persoane de a nu fi alese, altfel spus, de a nu se prezenta în fața alegătorilor, singurii care pot decide dacă o persoană merită sau nu să reprezinte în Parlament un grup de alegători, înseamnă a întoarce România la anii staliniști, cînd anumite categorii de persoane erau lipsite constituțional de drepturile cetățenești. Viziunea modernă asupra lumii consideră că o persoană care a executat o pedeapsă a plătit vina prin însuși faptul statului în închisoare. A-i interzice pe viață să mai candideze înseamnă a-l condamna pe viață pentru o faptă care, potrivit Codului Penal, e pedepsită doar cu un anumit număr de ani. Din toate punctele de vedere inițiativa USR ne dovedește postura de partid extremist a Uniunii, partid care a luat locul PRM pe scena politică. Prin Corneliu Vadim Tudor, PRM cerea împușcarea în masă a corupților. USR cere ceva asemănător în materie de extremism politic. Condamnarea pe viață a celor acuzați de corupție.”

Marți, CCR a decis în unanimitate că inițiativa e constituțională. După opinia mea decizia CCR e anticonstituțională. Ea își are rădăcinile în jocul șmecheresc pe care-l face instituția pentru a scăpa de acuzațiile că decide în favoarea PSD. Ca mai toate instituțiile statului de drept din România de azi, CCR e supusă unei presiuni mediatice extraordinare, cu note evidente de șantaj, din partea Diviziei Presă a Noii Securități și a Rețelei de ONG-uri sub acoperire. Acestui șantaj CCR nu-i răspunde văzîndu-și de treabă, cum ar fi normal, ci angajîndu-se în decizii gen una pe față, una pe dos. În cazul inițiativei USR CCR a decis anticonstituțional nu numai pentru a respecta această șolticărie, dar și pentru a satisface USR-PLUS, forța cea mai agresivă în contestarea statului de drept din perspectiva fanatismului extremist.

Inițiativa deschide drumul convocării unui Referendum de revizuire a Constituției identic din punctul de vedere al procedurilor Referendumului pentru familie.

Te-ai aștepta ca liderii USR să dea în clocot de bucurie că inițiativa lor a fost declarată constituțională.

Gata! - ar trebui să-și șoptească ei – vom putea convoca Referendumul.

N-a fost așa.

Reacțiile liderilor USR au fost reținute. Mult mai important, ele n-au fost de mobilizare a electoratului pentru a ieși la vot, ci mai degrabă de scepticism în legătură cu posibilitatea trecerii de Parlament a inițiativei. Liderul USR Dan Barna a declarat că:

„Nu mă aștept ca această «majoritate», pentru că ea nu prea mai există, să promoveze această inițiativă”.

Dacian Cioloș, liderul PLUS, a fost mult mai sceptic:

„Deși ar fi o ocazie pentru parlamentari să își demonstreze buna-credință, nu îmi fac iluzii: un Parlament condus de un condamnat penal definitiv și de un fost prim-ministru, care de cinci luni fuge de începerea urmăririi penale, ascunzîndu-se în spatele imunității parlamentare, va respinge această inițiativă. Sau, mai laș, o va amîna pe termen nedeterminat. Acum e nevoie să ne mobilizăm și să îi schimbăm, pentru a ne asigura că ceea ce societatea își dorește se și poate pune în practică.”

Să ne mobilizăm, așadar, dar nu pentru a pune presiune pe Parlament, ci pentru a schimba majoritatea actuală. Majoritatea se schimbă prin vot.

Asta cel puțin pînă cînd Alianța 2020 nu va ajunge la putere și va declara România stat TeFeList.

Alegerile parlamentare vor avea loc însă la finele lui 2020.

Potrivit Legii, după decizia CCR, inițiativa cetățenească trebuie să treacă prin proceduri complicate pentru a deveni izvor de referendum.

În cazul inițiativei pentru redefinirea familiei, procedura parlamentară a durat din 23 mai 2016 pînă în 18 septembrie 2018.

Nu asta a fost problema Referendumului pentru definirea familiei. Problema a fost prezența la vot. Din acest punct de vedere, Referendumul a fost un eșec. Un eșec și al inițiativei, dar mai ales al inițiatorilor. Pentru ca referendumul Fără penali în funcții publice să fie validat e nevoie de o participare superioară celei de la Referendumul pentru redefinirea familiei. Referendumul pentru redefinirea familiei a beneficiat de sprijinul Bisericii și al PSD. Cu toate acestea el n-a întrunit cvorumul. Ar fi altceva decît un eșec Referendumul Fără penali? Greu de grezut în România de azi. În aceste condiții, nimic nu-și doresc mai mult lideri USR-PLUS decît amînarea sine die de către Parlament a dezbaterilor privind Referendumul sau, dacă s-ar pune în dezbatere respingerea. Un eșec al Referendumului ar fi un dezastru pentru Alianța USR-PLUS. Cum ar suna știre că Poporul a fost de acord ca penalii să ocupe funcții publice. Nu de alta, dar așa cum am mai scris, inițiativa a fost și este o manevră electorală.

Decizia CCR i-a pus în încurcătură pe cei de la Alianța 2020. Ei mizau pe respingerea inițiativei. Lesne de imaginat în ce încurcătură i-ar vîrî Parlamentul dacă ar vota ținerea Referendumului.