Ce este acela Om de Stat? Acest titlu-distincție, acordat de percepția publică și larg recunoscut fără vreo formalitate oficială, onorează personalitățile politice care s-au evidențiat la modul superlativ în demnitățile deținute, în exercitarea treburilor de stat, printr-o îndelungată activitate susținută sub semnele Moralei și Virtuții, ale renunțării la sine, la ambițiile mărunte, personale, la folosul propriu, ale viziunilor ample și obiective în luarea deciziilor de Stat.

 Un asemenea exemplu de mare Om de Stat a fost locotenentul domnesc Lascăr Catargiu. Cu celebrele vorbe „aiasta ar dezlănțui mari nenorociri pentru România”, politicianul l-a convins pe principele Carol I să nu abdice sub presiunea demonstrațiilor de stradă anti- germane din primăvara anului 1871 deși, în cazul abdicării, Locotenența ar fi venit la conducerea țării. Exemplele de mari Oameni de Stat în Istoria României, care au pus Morala, Virtutea și Viziunea înaintea patimii personale derizorii, a năzuințelor individuale marunte, a lașităților de tot felul, sunt multe. Marile momente ale Istoriei României sunt toate marcate și au fost posibile mulțumită unor asemenea personalități.

Recentele dezvăluiri cu privire la istoria faptelor ce au dus la înlăturarea lui Petre Tobă din funcția de ministru de interne scot la iveală o întrebare fundamentală: mai are România ceea ce se cheamă Oameni de Stat? Ca să încercăm un răspuns, să vedem, mai întâi, care sunt faptele!

După cum deja se știe, din dezvăluirea cronologiei scenariului care a dus la înlăturarea ministrului de interne Petre Tobă, făcută de jurnalistul Ion Cristoiu, totul a început la sfârșitul lunii februarie 2016. Atunci, DNA a cerut în scris Consiliului Suprem de Apărare a Țării declasificarea Hotărârii CSAT nr. 0061/02.07.2014 privind modul de aprobare, gestionare şi control al fondurilor operative alocate structurilor cu atribuţii în domeniu din cadrul Ministerului de Interne. Potrivit Legii de Organizare a CSAT, intră în competența exclusivă a acestei instituții aprobarea normelor „privind planificarea, evidenţa, utilizarea, justificarea şi controlul cheltuielilor operative destinate realizării siguranţei naţionale pentru instituţiile cu atribuţii în acest domeniu”. Totodată, DNA a solicitat și desecretizarea Ordinelor de muncă ale DIPI, din care ar fi rezultat misiunile executate, precum și cheltuielile operative efectuate. Fără drept de apel, tot în scris, CSAT a respins declasarea. La aceeași vreme, DNA a solicitat și MAI desecretizări similare. Așa cum legea prevede, Petre Tobă, el însuși membru al Consililui Suprem, a solicitat CSAT un punct de vedere cu privire la solicitarea DNA. CSAT a dat același răspuns, că documentele nu pot fi desecretizate.

Un ordin al CSAT este unul de nezdruncinat, imposibil de neexecutat, vine de la cel mai înalt nivel cu putință în Statul Român. Legea de Organizare a CSAT este cum nu se poate mai clară: „Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este autoritatea administrativă autonomă învestită, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării emite hotărâri, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice la care se referă. Acestea răspund, în condiţiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare.” CSAT este, așadar, autoritate supremă, așa cum îi spune și denumirea, în Stat. Aceeași lege stabilește și componența CSAT. La acea dată, președinte al CSAT era Klaus Iohannis, în calitate de președinte al României, iar vicepreședinte al aceluiași organism era Dacian Cioloș, prim-ministrul Guvernului României. Membrii ai CSAT erau, tot, la acea dată: Mihnea Ioan Motoc - ministrul apărării naţionale, Petre Tobă - ministrul afacerilor interne, Lazăr Comănescu - ministrul afacerilor externe, Raluca Prună - ministrul justiţiei, Costin Borc - ministrul economiei, Anca Dragu - ministrul finanţelor publice, Eduard Hellvig - directorul SRI, Mihai Răzvan Ungureanu - directorul SIE, generalul Nicolae Ciucă - şeful Statului Major General şi, în sfârșit, Ion Oprişor - consilierul prezidenţial pentru securitate naţională.

Este de presupus că cei enumerați mai sus știau exact atât faptul că DNA solicitase CSAT desecretizarea documentelor cu pricina, cât și faptul că CSAT respinsese solicitarea DNA. Mai știau și că DNA solicitase aceeași desecretizare MAI și DGIPI, din moment ce CSAT-ului i se solicitase un punct de vedere de către Interne. Mai știau că CSAT repetase și pentru Interne același răspuns: desecretizarea nu este posibilă! Mai pe românește, știau că CSAT, adică ei înșiși, au interzis în doua rânduri, prin două adrese diferite, una către DNA, alta către MAI, desecretizarea documentelor, că practic i-au ordonat ministrului internelor, Petre Tobă, să mențină caracterul secret al documentelor. În fapt, Petre Tobă a executat ordinul legal dat de organismul suprem condus de președintele Klaus Iohnnis și de premierul Dacian Cioloș, instituție care o are drept membru, printre alții, și pe ministrul justiției, Raluca Prună, se va vedea de ce este importantă precizarea.

Ca să înțelegem dimensiunea morală a celor trei, să le urmărim reacțiile din momentul în care DNA a solicitat începerea urmăririi penale împotriva lui Petre Tobă, acuzat de favorizarea făptuitorului, prin faptul de a fi „refuzat, în mod discreţionar, declanşarea procedurii de declasificare a unor normative a căror încălcare vizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu şi deturnare de fonduri”:

„Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis joi, 8 septembrie a.c., Ministrului Justiţiei cererea de urmărire penală a domnului Tobă Petre, Ministrul Afacerilor Interne în perioada noiembrie 2015 – septembrie 2016, pentru faptele ce fac obiectul Dosarului penal nr. 280/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei... ”.

Dacian Cioloș, declarație de presă: „Trebuie sau să-şi dea demisia (n.m. Petre Tobă) sau, dacă nu, să-i cer eu să plece!”

Raluca Prună, declarație de presă: „Observ că lupta anticorupţie funcţionează!”

Cred că este inutil orice comentariu cu privire la atitudinea celor trei, Iohannis, Cioloș și Prună. El ar conține obligatoriu cuvinte precum „nemernicie”, „lașitate”, „jigodism” și multe altele din aceeași categorie. Una care exclude ferm posibilitatea ca vreunuia dintre cei trei să le poată fi atribuită calitatea de Om de Stat. Oricâtă frică le-ar fi de Codruța Kovesi, șefa DNA, oricât de marionete ar fi, de oricâtă lipsa de caracter ar suferi, oricâtă micime i-ar strivi, atitudinea celor trei nu poate provoca decât dezgust, iar acest sentiment este tot ceea ce poate fi mai departe de laurii din cununa de pe fruntea celui care poartă numele de Om de Stat.