Tratamentele dentare sau bijuteriile cu cristale Swarovski, pentru animalele de rasă, sunt capricii care-i costă pe stăpâni mai mult decât coşul lor zilnic.

Tot mai mulţi bucureşteni îşi cumpără sau adoptă un animal de companie. Pentru „agrement sau pază“, îi categorisesc medicii veterinari. Pentru afirmarea statusului social, ar zice sociologii. Deoarece compania plăcută pe care ţi-o oferă un animăluţ presupune adesea, pe lângă vizitele obişnuite la veterinar, cheltuieli costisitoare pe produse de întreţinere sau bijuterii şi chiar angajarea unei bone care să-l plimbe în lipsa stăpânului.   Pe lângă blocuri, înainte de prânz, mişună stăpânii de căţei sau pisici, ieşiţi la obişnuita plimbare. Un caniş negru ţopăie mândru cu noua sa tunsoare, alergând-o pe stăpâna sa, îmbrăcată preventiv în trening.   Zgardă cu cristale Swarovski  Dragostea pentru animale nu se măsoară în bani pentru cei care, în fiecare lună, scot din buzunar un salariu minim pe economie pentru mâncarea, controlul regulat la veterinar şi câte un moft, o ciocolată, dropsuri sau, pentru „domnişoarele“ patrupede mai pretenţioase, o zgardă cu cristale Swarovski. „Cheltuieşti oricât, depinde cât de mult îţi iubeşti căţelul. Dacă, Doamne fereşte, se îmbolnăveşte, face o indigestie sau o răceală, atunci e destul de scump. Doar o simplă analiză la doctor costă 50 de lei. De multe ori, tu scapi mai uşor şi mai ieftin de la un doctor decât căţeluşul“, spune Lucica Zahiu, mămică de caniş, la plimbarea de dimineaţă. Bonă pentru căţel

Dacă cei mai mulţi fac eforturi pentru a-şi îngriji „copilul“, există o categorie care-şi permite să angajeze şi o „bonă“ pentru căţel. Aşa a ajuns micuţul Westie să aibă o prietenă de joacă şi de plimbare pe Bulevardul Unirii, în fiecare zi, de la orele 11.00 la 12.00. Doamna care îl plimbă şi îl ţine de poveşti este pensionară şi îi fac bine „o sumă modică“ lunar şi o gură de aer zilnic. „Nu-ţi iei un câine până când nu ai bani să-i iei tot ce trebuie“, crede femeia, ale cărei venituri nu-i permit să-şi cumpere un animăluţ, ci doar să-i plimbe pe-ai altuia. Cât te costă cel mai bun prieten  Dacă îţi doreşti totuşi un animal de casă sau de curte, după ce te hotărăşti ce rasă ţi se potriveşte, ai de ales între a cumpăra sau a adopta un animăluţ de pe unul din site-urile specializate. Preţurile căţeilor, de exemplu, pot ajunge şi până la mii de euro, dacă îţi doreşti un campion cu pedigree. Următoarea vizită este veterinarul, pentru primele vaccinuri. „Vaccină rile sunt minimum trei, la interval de 21 de zile, perioadă în care se fac şi deparazitări. Preţul unui vaccin variază între 30 şi 50 de lei, iar deparazitările sunt între 8 şi 10 lei“, face un calcul simplu doctorul Ciprian Dragomir. Stăpânii „călători“ îi fac animalului şi paşaport, care presupune adesea şi implantarea unui cip. Cheltuială care poate ajunge tot la câteva sute de lei. Preţuri, de te ia boala Când se îmbolnăveşte companionul, vizitele la doctor te pot uşura de sute de lei bune, şi acest lucru nu se datorează doar preţurilor mari ale controalelor, cât celor ale medicamentelor. „Uite, de exemplu, există un antibiotic foarte puternic care costă 120 de lei, o singură administrare, pentru un animăluţ de 10 kilograme. Nu mai trebuie, ce-i drept, să vii în fiecare zi pentru injecţie, o faci o dată şi gata. Şi cu cât e mai mare animalul, cu atât creşte preţul. Dacă are 20 de kilograme, dai 240 de lei“, explică doctorul. La toate astea se adaugă alte „taxe“: inocularea unei injecţii - 8-15 lei, o sterilizare - 120 de lei, detartraj şi tratament pentru întreţinerea danturii - 80-100 de lei, spitalizarea - 10-15 euro pe noapte.

Toate acestea fără a pune la socoteală faptul că un animal de companie are nevoie şi de mâncare, care costă între 3 şi 30 de lei kilogramul, zgardă, căsuţă etc.   MOFT

Bijuterii pentru animalele cu fiţe

Pe lângă produsele recomandate de medicul veterinar, mai există şi cele de moft, care nu sunt necesare, fiind mai degrabă pe gustul stăpânilor excentrici. Majoritatea stăpânilor cu dare de mână cumpără zgărzi cu imitaţie de cristale Swarovski, ale căror preţuri încep de la 80 de lei. Dacă vrei totuşi o lesă din piele, trebuie să scoţi din buzunar chiar şi 300 de lei. Pe lângă clasicul şampon pentru „blănoşi“, care se găseşte pe categorii - pentru păr mătăsos sau aspru, pentru intensificarea culorii -, mai există balsam, fixativ sau parfum. O hăinuţă poate ajunge până la 40 de lei. „Căţeii cu părul lung nu au nevoie de hăinuţe în sezonul rece. Totuşi, unii stăpâni îi tund scurt, ca să le poată cumpăra haine“, recunoaşte medicul veterinar Sorin Itu. Pentru înfrumuseţarea „coafurii“, îi mai poţi cumpăra clame, papion, fundiţe. Dacă totuşi nu te ţine punga pentru a-i face toate mofturile unui prieten cu patru picioare, poţi să-ţi cumperi un papagal. E mai ieftin de întreţinut, dar mai gălăgios.

PRETENŢII. Motanul e supărat că stăpâna nu l-a pieptănat pentru poză

PRODUCŢIE PE STOC   Maidanezii aşteaptă să fie adoptaţi din baza primăriei

Maidanezii nu beneficiază de sumele impresionante cheltuite de stăpâni pentru căţeii de rasă, chiar dacă, de 18 ani de când există ca fenomen pe străzile Capitalei, ei au produs cu siguranţă venituri de invidiat pentru mulţi. Câinii străzii au fost subiect de dezbateri şi războaie mediatice între autorităţi şi organizaţiile de protecţie a animalelor, dar niciodată nu li s-a rezolvat situaţia. Anul acesta, soarta lor s-a ameliorat oarecum prin apariţia unei legi care interzice primăriilor să-i mai omoare pe cei nerevendicaţi. Asta a dus însă la o aglomerare a bazelor canine deţinute de autorităţi şi la înmulţirea celor care se aflau deja pe străzi. Dacă până acum ONG-urile adoptau câinii cu portbagajul, de frică să nu-i omoare primăriile, apoi le dădeau drumul pe străzi cu scuza că „dacă sunt castraţi nu mai muşcă“, acum nici măcar asta nu se mai întâmplă.

Dacă te hotărăşti totuşi să adopţi un căţel, poţi să faci o vizită celor 200 de suflete de la adăpostul Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor (ASA) din sectorul 3, de pe strada Intrarea Jariştei.   Adăpostul „lu’ Brigitte Bardot“ Acolo se află adăpostul pentru căţei „a lu’ Brigitte Bardot“, după cum îl ştie taximetristul care te ajută să nimereşti zona. I-o fi rămas aşa denumirea din anii ’90, când fosta divă a venit prin Bucureşti.

Ca să ajungi la clădirea din curte, te ghidezi după lătrături. „De când nu se mai eutanasiază câinii, îi castrăm şi îi băgăm aici. Pentru adoptat vine lumea rar“, admite unul dintre îngrijitori care aşteaptă sosirea unei televiziuni. „Stăm şi până la două aicea, dacă vine televiziunea“, adaugă omul, supărat că programul i se încheiase de vreo oră. Nici câinilor nu le poate da de mâncare, ca să nu fie agitaţi în faţa camerelor. Un căţel pătat cu negru pe burtă iese la gard. „A zis cineva că îl adoptă, dar n-a mai venit“, face prezentările muncitorul, potenţialilor „părinţi adoptivi“.   „Alege-mă pe mine!“

Un căţel galben se ridică cu lăbuţele pe gard, clipeşte din ochii mici şi te atenţionează că e pus pe joacă după rapiditatea cu care mişcă din coadă. Nu-ţi spune „alege-mă pe mine!“, doar te latră şi te urmăreşte cu privirea până când dai un tur complet al încă perii. Căţeii stau câte trei-patru într-o cuşcă, în funcţie de mărime, din cauza spaţiului insuficient.

Un miros greu nu te lasă să zăboveşti mai mult de zece minute, iar lătratul disperat al căţeilor te însoţeşte până la poartă.

Lăsaţi pe stradă, cu „responsabilitate“ „Bucureştenii nu sunt interesaţi să adopte un căţel. Nu toţi câinii de pe stradă îşi găsesc un stăpân, aşa că unora le dăm drumul. Este un proces de returnare cu asumarea responsabilităţii, aşa se numeşte“, explică „fenomenul“ Ioana Pârvulescu, Head of National Marketing and Communication la Organizaţia Vier Pfoten. Lipsa de interes a locuitorilor Capitalei pentru un maidanez „de companie“ e confirmată şi de Simona Panaitescu, director la ASA: „Numai ONG-urile mai adoptă căţei, cam câte 50 pe săptămână. Nu vine nimeni pe cont propriu“.

Ioana Pârvulescu, Organizaţia Vier Pfoten (Patru Lăbuţe): "Bucureştenii nu sunt interesaţi să adopte un căţel. Nu toţi câinii de pe stradă îşi găsesc stăpân, aşa că unora le dăm drumul. E un proces de returnare cu asumarea responsabilităţii, aşa se numeşte."

NEDORIŢI. Maidanezii aşteaptă în zadar dragostea bucureştenilor

PROCEDURI Cum iei un căţel acasă

Pentru a-ţi aduce acasă un „prieten“ patruped de la ASA trebuie să completezi câteva hârtii. Să ai peste 18 ani şi să poţi face dovada domiciliului unde va fi îngrijit căţelul, o declaraţie pe proprie răspundere şi copie după buletin sau carte de identitate. Dacă nu te adresezi în prealabil uneia dintre asociaţiile Cuţu-Cuţu sau Vier Pfoten, ca să beneficiezi de gratuitate la adopţie, atunci trebuie să plăteşti contravaloarea adopţiei, de 150 de lei, bani care acoperă sterilizarea şi vaccinarea antirabică.