Are România nevoie de o Catedrală? Această întrebare poate că și-o pun mulți din cei care au văzut acel soi de anchetă realizată de Recorder. O temă care a stârnit numeroase discuții, fiind invocată risipirea banului public pentru o construcție de asemenea amploare. Trec peste manipulările grosolane din documentarul, intitulat jignitor ”Clanul Marelui Alb”, în care se vorbește despre acoperiș din cupru aurit, singura parte de aur fiind culoarea sa, de simțeam că m-am întors în 1989.

Am încercat să aflu ce i-a mânat în luptă pe cei de la recorder.ro. În afara satisfacerii apetitului neo-marxist al abonaților și al prietenilor politici, pentru că 400.000 de euro pe an merită un compromis jurnalistic, nu-i așa? Nu am aflat decât că dintr-o dată au început să caute un subiect cu Biserica.  În plină pandemie, ce subiect putea fi mai de actualitate decât Catedrala Mântuirii Neamului. Doar nu era să scoată o anchetă despre modul în care au gestionat cei doi miniștrii USR Sănătatea, ce măsuri prostești au luat. Așa că s-a apelat la aceeași străveche manipulare a imaginației oamenilor, aceeași tentativă de declanșare a sentimentului de ură.

Pentru cei care au uitat reportajele din acele vremuri le reamintesc cum ni se prezenta vila din Cartierul Primăverii a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Uite ce au aici! Striga câte unul. Are robinete de aur! Este drept că așa păreau atunci, toată lumea credea, intra în logica momentului. Era o dovadă că Ion Iliescu avea dreptate să-l împuște în urma unui simulacru de proces, mai ales că Ceaușescu avea și mâncare în frigider, hârtie igienică și apă caldă. Și Ion Iliescu avea, dar Istoria îl alesese pe el să-l judece pe fostul său protector.

După cum spuneam, reportajul despre Catedrala Mântuirii Neamului a fost realizat după același calapod. După câteva zile Recorder a publicat și o erată a prostiilor prezentate, dar cine a mai stat să le vadă... Dacă sunteți curioși citiți aici. Exact ca și în cazul robinetelor de aur ale lui Ceaușescu, impresia celor care au văzut reportajul este că acoperișul Catedralei este din aur. Nu mai contează adevărul, manipularea rămâne.

Așa cum ne-a dezvăluit un alt reporter de la Realitatea TV despre manipularea din 1989, așa-numita"Baia de Aur a fost construită când Palatul a fost extins, între 1970 - 1971. A devenit celebră după ce a apărut în imaginile filmate şi prezentate la Revoluţie. Motivul? Lumea era manipulată să creadă că robinetele şi chiuveta erau fabricate din aur, numai că adevărul era cu totul altul: robinetele, chiuveta, țevile şi mozaicul erau doar poleite cu aur, ca să aibă un aspect prețios. Concret, aceste elemente erau suflate cu pulbere aurie de 10 grame”. Deci nu erau din aur, ci doar aurite, în cel mai pur stil kitsch, demn de un regim care-și pierduse de multă vreme busola.

Întrebarea care însă trebuie pusă este cu totul alta.

Are România Ortodoxă nevoie de o Catedrală?

Actuala biserică, micuță, în care sunt oficiate slujbele patriarhale este o biserică din București, situată pe Dealul Patriarhiei, ctitorită de voievodul Constantin Șerban și soția acestuia, Bălașa, între anii 1654-1658. Biserica, purtând hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost sfințită în timpul lui Mihnea al III-lea în anul 1658, iar la scurt timp a fost transformată în Mitropolie. După primul război mondial Mitropolia a fost transformată în Patriarhie, în 1925. Nu se știu prea multe lucruri despre cei care au construit-o, singurele nume păstrate fiind cele ale dregătorilor care au supravegheat ridicarea bisericii: logofătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu.

În decursul timpului, Catedrala și Palatul cu paraclisul său au fost reparate, s-au făcut extinderi și transformări, dintre care cele mai importante lucrări au avut loc între anii 1792-1799 (inițiate de mitropoliții Filaret al II-lea și Dositei Filitti), 1834-1839 (inițiate de mitropolitul Grigorie IV Dascălul și terminate după moartea sa), 1932-1935 (inițiate de patriarhul Miron Cristea), 1960-1962 (inițiate de Patriarhul Justinian Marina, proiectant arh. Paul E. Miclescu), în anii 1989 și 2000-2001, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, și în 2008, sub îndrumarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Catedrala și-a recăpătat forma inițială în urma restaurării realizate între 1960-1962 din inițiativa patriarhului Justinian Marina. E a fost construită după modelul arhitectural al bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, zidită de domnitorul Neagoe Basarab, ne spune chiar Patriarhia.

Eu am fost de câteva ori în ea. Este micuță, aproape ca o biserică de țară, dar e solidă și frumoasă, așa cum a fost și credința strămoșească. Numai că nu este o Catedrala, așa cum am văzut nu numai în Occidentul Catolic, ci și în Serbia, Bulgaria, ca să nu mai discutăm de Rusia.

Catedrala Mântuirii Neamului este o construcție care ne va defini ca NEAM, statornic în Credință

Întrebarea reală, din punctul meu de vedere, așa cum au formulat-o cei de la Recorder, sună puțin diferit: Mai avem nevoie de Credința în Dumnezeu? Eu fac parte din cei care cred că da, pentru că un NEAM nu poate fi definit de autostrăzi, rețele de supermarketuri, festivaluri de muzică sau mai știu eu ce modă a momentului. Nu poate fi nici dominat de manipulările de tip neomarxist, chiar dacă sunt mai inteligente decât cele dinainte de 1989.

Un NEAM trece prin vicisitudinile Istoriei, că se numesc războaie, pandemii, crize economice, bazându-se pe valorile ce-i dau speranță. Și-l ajută să creadă că undeva, acolo, după linia orizontului îl așteaptă vremuri mai bune. O lume mai bună!

P.S. Acest editorial a apărut în numărul 44 al revistei Evenimentul Istoric. Din noul număr Evenimentul Istoric aflat la chioșcurile de presă vă dezvăluim noi subiecte de istorie adevărată. În cele 124 de pagini poți citi detalii despre bărbatul care l-a bătut pe Stalin chiar la aniversarea Marii Revoluții, motivul pentru care un ofițer a devenit prizonier-voluntar la Auschwitz, dar și informații despre moartea suspectă a lui Ionel Brătianu. Peste 20 de articole de interes istoric, dar nu numai...

Poți opta AICI pentru un  abonament în varianta print sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei , direct pe tableta, computerul sau telefonul tău. În plus economisești bani şi primeşti revista la tine acasă!