Protecţia Consumatorilor spune că o instituţie bancară nu este invincibilă în instanţă, dacă a majorat abuziv dobânzile la credite. Avocaţii nu sunt însă aşa de siguri.

Clienţii băncilor care s-au trezit cu dobânda majorată peste noapte pot să conteste în instanţă mă- sura băncii şi să aibă câştig de cauză, ne-a declarat Dan Vlaicu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).

„Asta chiar dacă în contractul semnat între bancă şi consumator este menţionat faptul că banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile în funcţie de evoluţia pieţei. Majorarea dobânzii poate fi considerată un abuz, conform Legii clauzelor abuzive, dacă aceasta nu este legată de nişte indici foarte clari, cum este, de exemplu, ROBOR (o dobândă medie a pieţei bancare publicată de Banca Naţională - n.r.)“, ne-a spus Vlaicu. El a adăugat că multe dintre dobânzile ajustabile, stabilite în general în interiorul băncilor, pot fi catalogate drept abuzuri, deoarece nu evoluează în funcţie de o referinţă clară. Au fost cazuri în care instanţa de judecată a considerat majorarea dobânzilor ca fiind o clauză abuzivă din contract şi a anulat acele majorări, conform ANPC.

Ce pot face nemulţumiţii

Dan Vlaicu nu le recomandă clienţilor să meargă direct în instanţă, în cazul în care sunt nemulţumiţi de măsurile băncii la care au credit. Primul pas este depunerea unei reclamaţii chiar la bancă. Dacă instituţia nu face nimic, consumatorul merge la ANPC. În situaţia în care nici instituţia de protecţie a consumatorilor nu îl poate ajuta pe cel care a reclamat problema, acesta are ultima cale de atac: instanţa.

Nu e aşa simplu, susţin avocaţii

Unele dintre cele mai mari companii de avocatură din România ne-au oferit comentarii avizate pe această temă. „Din experienţă, am remarcat că majoritatea contractelor de împrumut (de altfel, contracte de adeziune pe care clienţii, în special persoane fizice, nu pot să le negocieze) conţin prevederi speciale care permit băncilor ajustarea dobânzii sau a comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei şi a unor indicatori specifici.

Aceste clauze speciale sunt excepţii agreate de părţi de la regula generală a Codului Civil, potrivit căreia contractul este legea părţilor, este obligatoriu şi nu poate fi modificat unilateral de una dintre părţi. Astfel de clauze derogatorii nu contravin legii şi pot fi susţinute de bănci cu succes în faţa instanţelor judecătoreşti“, ne-a declarat Cătălin Băiculescu, Co-Managing Partner la compania de avocatură Muşat& Asociaţii.

„Diavolul“ se ascunde în detalii

Băiculescu le recomandă clienţilor împrumutaţi să-şi citească cu mare atenţie contractul (dacă nu au făcut-o deja la data semnării) şi să decidă în cunoştinţă de cauză dacă merită sau nu să consume resurse financiare preţioase într-o bătălie juridică pe care s-ar putea să o piardă.

„Iniţiativele legislative de ridicare a gradului de protecţie a împrumutaţilor sunt evident lăudabile, dar trebuie pregătite minuţios pentru a nu intra în conflict cu o practică bancară internaţional acceptată, care ar pune băncile în dificultate în cazul refinanţărilor“, a adăugat Cătălin Băiculescu, făcând referire la noile reglementări, care privesc relaţia clienţilor cu băncile, ce vor fi introduse la iniţiativa ANPC de la anul.

„Fiecare contract de credit trebuie judecat în parte şi, la rândul său, clientul băncii trebuie să fie foarte atent la fiecare detaliu. În sine, iniţiativa ANPC este una pozitivă, dar ea trebuie să ţină cont şi de realitatea de pe piaţa financiară. Astfel, este nerealist să impui băncilor stabilirea unei dobânzi fixe pe toată durata unui contract, atâta vreme cât acel contract poate fi încheiat pe 20 sau chiar 30 de ani“, spune Cristina Maxim, avocat senior, coordonatoarea Departamentului Bancar-Financiar de la Boştină şi Asociaţii.

Ea a adăugat că o iniţiativă echilibrată ar putea stabili o eventuală modalitate de determinare a ratei dobânzii luând în calcul atât un indice de referinţă, cât şi cheltuielile de refinanţare ale băncilor, care în această perioadă sunt extrem de ridicate.

„BUCĂTĂRIA“ BĂNCILOR

Mecanismele stabilirii dobânzilor

Ionuţ Dumitru, economistul-şef de la Raiffeisen Bank, ne-a descris cum stabilesc băncile dobânzile. Există trei tipuri de dobânzi: fixe, variabile şi ajustabile. Dobânzile fixe nu pot fi modificate pe durata pe care contractul stipulează că acestea se aplică. Dobânzile variabile evoluează independent, fără intervenţia băncii, deoarece ele depind de un indice. De exemplu, dobânda variabilă la un credit este ROBOR Σ un anumit procent stabilit de fiecare bancă. În funcţie de evoluţia ROBOR, dobânda aceasta se măreşte sau scade, fără ca banca să facă nimic. Dobânzile ajustabile - cele care pot fi contestate în instanţă, conform ANPC - sunt stabilite de un comitet de preţuri al fiecărei bănci. Aceste dobânzi sunt stabilite în funcţie de interesele şi nevoile băncilor şi ţin cont şi de condiţiile din piaţă. Dobânda ajustabilă se aplică în general la creditele acordate persoanelor fizice.

20% în plus la rată „din cauza crizei financiare externe“