Numărul de cazuri noi e din ce în ce mai mic de o săptămână încoace în Italia, Franța și Spania, unde populația este izolată în case. Să fie vorba de eficacitatea măsurilor luate de autorități? Toate amănuntele vin de la publicația franceză Les Echos:
“ Se vede o luminiță la capătul tunelului. Izolarea începe să renteze, cel puțin asta indică cifrele din ultimele zile. Există clar o tendință de încetinire a apariției de noi cazuri de îmbonăvire în Italia, Spania și Franța, cele trei țări europene cele mai afectate și care au fost primele care au interzis ieșirea din case.
Stabilizare posibilă în Italia peste opt zile
Creșterea zilnică a cazurilor înregistrate a scăzut la 7% în Italia între vineri și sâmbătă, față de 8% cu o zi mai devreme și 14% în urmă cu o săptămâna și, mai ales, 23% a doua zi după decretarea izolării acasă, pe 17 martie. În Spania, creșterea a trecut de la 43% în ziua decretării izolării, pe 13 martie, la 9% duminică!
Decelerarea este identică în ce privește decesele, chiar dacă fluxul cotidian rămâne impresionant din cauza numărului mare de persoane contaminate: numărul total de morți a crescut cu 14% în Spania duminică, față de 47% în ziua izolării și cu mai puțin de 10% în Italia, față de 20% în urmă cu două săptămâni. În Franța, creșterea a fost de 16% sâmbătă, față de 40% în ziua decretării izolării.
O speranță cam în zece zile
În acest ritm regulat de descreștere de circa un punct pe zi, epidemia ar trebui să fie stabilizată, adică să nu mai dea ocazia înregistrării de noi cazuri, sâmbăta viitoare în Italia și către 10 aprilie în Franța, dacă nu se produce niciun accident. Ceea ce nu înseamnă că epidemia va fi încheiată, ci pur și simplu că “stocul” de cazuri simptomatice și de morți va înceta să crească. Va mai fi nevoie de săptămâni înainte de a ne asigura că virusul nu mai circulă printre purtători sănătoși.
Descreșterea se observă și în țările care au aplicat izolarea devreme, Liban (creștere cu 6% sâmbătă), Cehia (13%), dar curios, nu în Belgia. Aceste cifre nu se referă decât la cazurile oficiale, care reprezintă fără îndoială mai puțin de o zecime din numărul de contaminați, potrivit epidemiologilor. Dar nimic nu ne face să credem că tendința este diferită în realitate.
Nerăbdătorii s-ar putea supăra că izolarea strictă nu a dus la o oprire imediată a cazurilor noi, dar nu țin cont de efectul retard. Durata incubării, între contaminare și primele simptome, este de 5,5 zile în medie. În Franța, unde nu sunt testate decât cazurile grave, adică după circa o săptămâna de boală, timpul între contaminare și depistare este deci de două săptămâni în medie. Este timpul necesar pentru ca izolarea să acționeze pe deplin.
Contra-exemple tulburătoare
Recomandările noastre
