Evenimentul Zilei > Social > Cât ai clipi pentru o carte?
Cât ai clipi pentru o carte?

Cât ai clipi pentru o carte?

„Scafandrul şi fluturele“, filmul care l-a învins pe Mungiu la Globurile de Aur, a primit patru nominalizări la Oscar. Ecranizarea poveştii lui Jean Dominique Bauby, editorul ediţiei franceze a revistei „Elle“, i-a impresionat şi pe membrii Academiei. De ce a meritat acest film nominalizările?

Decembrie 1995. Jean Dominique Bauby, 43 de ani, editorul ediţiei franceze a revistei „Elle“, suferă un accident vascular cerebral. După trei luni de comă, se trezeşte, dar îşi dă seama că nu se poate mişca şi nu poate vorbi. Poate însă să audă, să gândească, să vadă şi să clipească cu un singur ochi. Captiv în propriul corp şi totuşi raţional, Bauby găseşte singura metodă de a comunica cu cei din jur. Clipind cu pleoapa stângă.

În mintea personajului

Câştigător a două Globuri de Aur, pentru „Cel mai bun regizor“ şi pentru „Cel mai bun film străin“, „Scafandrul şi fluturele“ a fost nominalizat de patru ori şi la Premiile Oscar, pentru regie, scenariu adaptat, imagine şi montaj. Încă de la primul cadru îţi dai seama că te situezi în mintea personajului, că vezi prin singurul său ochi, că trăieşti prin intermediul sentimentelor sale. Schnabel reuşeşte să transmită astfel frustrarea şi neputinţa omului imobilizat la pat şi totuşi capabil să gândească.

Îşi aduce aminte fragmente din viaţa sa de dinainte, retrăieşte acele momente şi apoi se întoarce uimitor de rapid în viaţă, dacă se poate spune aşa, de după accident. Filmul nu urmăreşte însă să atragă mila şi lacrimile de crocodil ale iubitorilor de cinema. Scenariul nu urmează clişeul obiş- nuit. Bauby nu este omul bun care suferă în tăcere. Ba din contră, de-a lungul vieţii a fost un aventurier, un personaj pe care o fire sensibilă l-ar urî din prima clipă. Poate că tocmai de aceea zbaterile lui sufleteşti par reale şi cu atât mai convingătoare.

Ecranizat după o poveste reală

Filmul, regizat de Julien Schnabel, a fost ecranizat după romanul autobiografic al lui Jean Dominique Bauby. Acesta l-a dictat practic cu ajutorul singurului său ochi, clipind pentru a alege o anumită literă. În total au fost aproximativ 200.000 de clipiri, iar scrierea fiecărui cuvânt a durat în jur de două minute. Cartea a fost publicată în martie 1997 şi s-a vândut în 150.000 de exemplare doar în prima săptămână. La doar câteva zile după publicarea versiunii în limba franceză a cărţii, Bauby a murit.

OPINII

Un film apreciat de critici

> David Denby – „New Yorker“:
„O experienţă glorioasă, cu unele dintre cele mai libere şi creative mişcări de cameră şi una dintre cele mai îndrăzneţe, crude, dar sfâşietoare explorări interioare care au apărut în filmele recente“.

> Liam Lacey – „Globe and Mail“:
„«Scafandrul şi fluturele» nu este despre încercarea de a-ţi reveni după ce ţi s-au întâmplat lucruri neplăcute, ci despre preţuirea imaginaţiei ca forţă ce te ţine în viaţă“.

> David Ansen – „Newsweek“:
„«Scafandrul şi fluturele» se deschide încontinuu, structura sa mimând trezirea interioară a extraordinarului său protagonist“.

> Susan Jakes – „TIME“:
„Ca scriitor admir într-adevăr filmul… Dar ca persoană care merge la cinematograf nu sunt atât de sigură că-şi atinge ţinta“.

FIŞĂ DE FILM

„Scafandrul şi fluturele“ / „Le Scaphandre et le Papillon“

> Gen: dramă/biografic

> Regizor:
Julian Schnabel

> Scenarist:
Ronald Harwood, pe baza romanului autobiografic scris de Jean Dominique Bauby

> Distribuţie:
Mathieu Amalric, Emmanuelle Seigner, Marie-Josée Croze, Anne Consigny, Patrick Chesnais, Niels Arestrup etc.

> Producţie:
Pathé Renn Productions, Franţa

> Muzică:
Paul Cantelon

> Montaj:
Juliette Welfing

> Durată:
1 oră şi 52 de minute

Sursa: IMDB.com

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News