Discursul președintelui rus, cel prin care anunța invazia din 24 februarie în Ucraina, a fost analizat de experți. Aceștia au constatat că, în ultimele opt luni, Vladimir Putin își construiește propria „casă a oglinzilor” prin retorica sa confuză.

Fiecare discurs al lui Putin pe care îl ține denaturează și mai mult realitatea pe care o prezintă. Când a vorbit la Forumul Clubului Valdai, un think tank din Moscova, tema speech-ului său a fost: „O lume post-hegemonică: dreptate și securitate pentru toți”, potrivit unei analize publicate de The Spectator. La a cui hegemonie se referă Putin? Cea a Occidentului sau a „oponenților noștri”, cum i-a numit „cu grijă” președintele rus, cu un zâmbet. Cine oferă „dreptate și securitate pentru toată lumea?” De ce nu, Putin, bineînțeles.

Discursul i-a oferit lui Putin ocazia să-și sporească nemulțumirile față de lume, fiind foarte clar că sursa problemei este mai mare decât Ucraina. Fără urmă de ironie, el a trecut prin toate greșelile percepute de Occident.

Cu o ipocrizie uluitoare, președintele rus a declarat că „democrația este dreptul oricărui popor de a-și alege propriul sistem socio-politic. Făcând aluzie la Ucraina, el a continuat că, dacă în Occident ar exista „adevărate democrații, ar sprijini această dorință de libertate” – libertatea din Europa, adică nu cea din Rusia. Occidentul, a spus Putin, a fost de fapt responsabil pentru aruncarea în aer a conductelor Nord Stream – „un lucru extraordinar, dar iată-l”.

Victimizarea continuă a Rusiei în discursul lui Putin

Acest lucru se întâmplă în ciuda dovezilor credibile care sugerează că sabotajul rus ar fi putut fi în spatele exploziilor din septembrie. O temă cheie a discursului lui Putin a fost victimizarea Rusiei și, prin extensie, a lui. „Trebuie să ne tratăm unul pe celălalt cu respect”, a spus el.

„Într-o serie de regiuni din Rusia – știu doar acest lucru direct – oamenii se adună pentru a sărbători sărbătorile creștine, islamice, budiste și evreiești și o fac cu plăcere”, a spus Putin. Cuvintele sale urmează luni de rapoarte despre recrutarea dificilă, disproporționată și decese, din regiunile mai sărace ale Rusiei, pline de minorități etnice, până în Ucraina.

Dezvăluirile deformate ale unui dictator paranoic

Putin a menționat în mod repetat cuvântul respect. „Valorile tradiționale nu sunt respectate. Ele provin din cultura și experiența istorică a unei țări. Prin urmare, nu îi poți ține împotriva cuiva, este important pur și simplu să-i respecți”.

Mesajul, așadar, pare clar: Putin vrea respect din partea Occidentului și, în acest moment, nu îl primește. El a comparat Occidentul cu Germania nazistă: la fel cum odată naziștii au ars cărți care nu se aliniau cu viziunea lor asupra lumii, așa Occidentul „rasist, neo-colonialist” îi „anulează” acum pe Dostoievski și Ceaikovski.

În cele opt luni de la invazia Rusiei, au apărut mai multe rapoarte despre trupele ruse care ar arde și distruge cărți, opere de artă și situri de importanță culturală ucraineană. Acest fapt nu l-a împiedicat pe Putin să declare că „chiar în apogeul Războiului Rece, nimănui nu i-a trecut prin cap să nege însăși existența culturii, artei, științei adversarilor lor”.

Putin, lupul moralist

Condamnarea de către Putin a ostracizării vine la câteva zile după ce a apărut știrea că celebra prezentatoare TV devenită jurnalistă Ksenia Sobchak a fugit din Rusia în Lituania pentru a scăpa de acuzațiile false.

Discursurile sale tind să urmeze un model similar: le oferă ascultătorilor săi o lecție de istorie, dezvăluie despre conceptele de valori, cultură și națiune și își atacă dușmanii. Discursurile sale se străduiesc să se adreseze atât publicului intern rus, cât și internațional. În mod remarcabil, discursul de ieri și-a trădat propriul sentiment de grandiozitate într-un mod nemaivăzut de ceva vreme: Putin crede că singur este capabil să preia întregul Occident de unul singur.

Dacă Putin crede cu adevărat în minciunile pe care le rostește, doar el poate spune. Ele nu oglindesc deloc realitatea. Putin câștigă atunci când cei care îi aud neadevărurile se pierd în ele. Depinde de noi, și într-adevăr de poporul rus, să ne îndepărtăm de ele și să le expunem așa cum sunt: dezvăluirile deformate ale unui dictator paranoic.