Se zvârcoleşte în aşternut. Se întoarce ca o clătită încinsă, când pe o parte, când pe alta. Pumnii mici strâng convulsiv cearşaful ud leoarcă.

Încearcă să articuleze ceva, dar limba grea și cleioasă refuză să-l asculte. Printre buzele uscate abia răzbat câteva horcăieli. Brusc, trupul i se încordează ca un arc. Se ridică în fund, cu pumnul drept în sus, izbind aerul. O rază de măreţie îi transfigurează chipul. Alură statuară de Mihai Viteazu cu barda, în plin proces de translare din motive de parcare subterană. Vorbele îi ţâşnesc ca dintr-o arteziană sugrumată: "Bravii mei... Voinicii mei... Trebuie să izbândim!... Să ne eliberăm pământurile şi ţara!... România nu mai poate să continue cu această guvernare mincinoasă!"

Ecourile din atâtea producţii memorabile ale Casei de Filme 5 se izbesc de pereţii camerei. Ramona, speriată, a aprins veioza. Îl zgâlţâie ca pe un buchet de gerbere, care trebuie scurse de apă, înainte de a le pune în celofan la florărie. "Dănuţe, ce-i cu tine, scumpule? Iar ai visat urât!"

Ăla Micu e încă buimac. Bâțâie din cap, enervat că nu e înţeles: "România nu mai poate să continue cu această guvernare mincinoasă!" – "Dănuţule, mă sperii. Iar vorbeşti ca Sergiu Nicolaescu. E doar un coşmar nenorocit. SUNTEM la guvernare, prostuţule. Am izbândit!"

Îi ia capul cu părul ud şi-l culcă blând pe pieptul ei. Îl leagănă ca pe un copil, mângâindu-i tâmplele fierbinţi. "Şşş, şşş, şşş!" Ochii lui Dănuţ se închid, dar în cap încă îi joacă umbre. "O să-i plătesc datoria... Atunci o să fim liberi... O să i-o plătesc..."

*** Cheia scârţâie încet în yală. Antonescu intră în casă, încercând să nu facă zgomot. Aprinde încet lumina pe hol. Adina i-a lăsat masa pusă în bucătărie. Înfulecă la repezeală o chiftea răcită de mult şi un castravete acru.

Intră în dormitor, mergând în vârful picioarelor. Adina doarme dusă. Crin priveşte înduioşat figura rotundă a soţiei, luminată de veioza lăsată aprinsă. "Munceşte mult, draga de ea! Nu-i uşor să fii europarlamentar de succes şi soţie de viitor preşedinte!" Stinge veioza de pe noptiera unde stă deschisă "Jucătorul" a lui Dostoievski, ediţia cartonată, şi iese pe terasa vastă.

Trage în piept aerul răcoros. O briză plăcută vine dinspre Lacul Floreasca. Îşi aprinde o ţigară. Gândurile i se învălmăşesc în cap. "Suspendă-l pe Băsescu... cât mai apare "Evenimentul zilei"... de ce nu-mi stă freza... brelan de aşi contra două perechi... am oprit emisiunea lui Mircea Marian sau am uitat... ober... suspendă-l pe Băsescu..." Un căscat uriaş îi rupe fălcile. Deasupra apei, luna, aproape plină, stă să apună. "Parcă seamănă cu faţa lui Adomniţei!" *** Preşedintele fixeaxă extaziat ecranul Blaupunktului. Urmează scena lui favorită. Edmond Dantès, jucat magistral de Richard Chamberlain, află cine îi sunt trădătorii. Din cauza lor a înfundat nevinovat ani în şir celula din Chateu d’If. Din cauza lor şi-a pierdut logodnica, din cauza lor, tatăl lui a murit de inimă rea. Din cauza lor.

Îşi lasă capul în palme, distrus. Prăbuşit peste masa din cârciuma sordidă. Abatele Faria a avut dreptate: cei mai buni prieteni l-au trădat!

Băsescu a uitat până să şi respire. "Acum urmează!..." Dantès – Chamberlain îşi adună neverosimil de încet degetele de la mâna dreaptă, pumnul se strânge din ce în ce mai mult. Atât de tare, încât venele se umflă, mâna tremură. Pumnul izbeşte infiorător în masă.

Zgomotul îl face pe Băsescu să clipească. Niciodată nu se poate abţine să nu clipească, deşi a văzut scena asta de zeci de ori. Îşi îndreaptă spatele din fotoliu, ca să se apropie de ecranul bătrânului televizor, un chilipir adus demult tocmai de la Punta Arenas.

Chamberlain – Dantès îşi ridică fruntea de pe masă. Ochii săi strălucesc de ura răzbunării. Rosteşte încet, sacadat, numele celor patru trădători. Fiecare nume e însoţit de o lovitură cumplită de pumn în masă: "Danglars... Caderousse... Villefort... Mondego..."

Preşedintele închide videoul. Se lasă înapoi pe spate, în fotoliu. Priveşte undeva, în gol. Apoi, ochii i se micşorează. Pumnul său se strânge. Izbeşte greu, ca un ciocan în masa din lemn de nuc: "Voiculescu... Antonescu... Ponta... Iliescu..."

Pe masă, patru cuburi de gheaţă se topesc uşor într-un deget de Jack Daniels.